Era la vernisajul
lui Gopo. Au, pardon, Bodo, Bodo! :)
Expoziţia :
o arsură conceptuală de gradul III. Cu lăutări. Simpatică.
Eu aveam o fustă
scurtă scurtă şi strâmtă strâmtă. Leucoplast-like. A quick “Urgo” in case of broken heart.
Tu înotai c-o mână şi cu cealaltă ..dădeai din
picioare. :P
Nu. Dimpotrivă.
Tu aveai
mâinile-n sân. Şi-o privire fixă, radioactiv-cernobîliană (ar merge aici cer-nobeliană..mmm..asta
mai rar). Cum să zic, era o privire de
..Schreder (ăla din ţestoasele Ninja, ştii), pironită în direcţia mea. Deşi, când
spun asta, mă bazez, ce-i drept, pe un astigmatism netratat.
Anyway, simţeam
schrederu’ radiaţiilor în aura mea energetică, frate. Brusc, starea de repaos în care mă aventurasem în
ultimele două minute nu mai era ce fusese odată. Aşa că mi-am deplasat fizicul
de-acolo. A fost ceva mai greu cu psihicul.
Aveam acum o perspectivă din profil. Daaa, e leit Schreder. Ii lipseşte hlamida aia dăcât. O fi dat-o
la curăţat.
Şi-aşa, fără
hlamidă, Schreder, adică tu, trece pe lângă mine, adică treci. Hmm, still, drăguţ
Schreder ăsta. Aşa dinspre nord,
nord-vest. Ca o vară la polul nord. Gen...
To be or not to be…continued ?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu