22 oct. 2012

Uite ce-a fost astă vară‏

Știi... când vrei, poți fi foarte de treabă. Și drăguță. Dar doar când vrei. Și spun asta pentru că de multe ori nu vrei. Pentru că ești prea ocupată să fii bosumflată din cine știe ce cauză. De multe ori, prietenul tău. Fostul tău prieten. Câteodată ești foarte antisocială, preferi să stai singură în casă în loc să ieși cu noi. Știi, noi nu suntem niște unii care n-au altă plăcere decât să se ducă în Vamă să se îmbete, așa cum poate ai crezut. Eu și gașca mea chiar suntem niște oameni în regulă, doar că puși pe distracție și trăit viața. Dar te înțeleg, tu ai problemele tale, vârsta ta (să zicem aproape majoră), treburile tale. Asta e. Sau asta a fost.

Nu a fost drăguț din partea ta nici că m-ai făcut să mă îndrăgostesc așa deodată, fără să mă întrebi nimic, ca și cum cineva ar fi venit prin spatele meu pe stradă și mi-ar fi tras un pumn. Fără niciun motiv, fără să îmi afle părerea despre asta înainte și nici măcar după. Ei, da, știu, dragostea, iubirea, sunt termeni care în mod normal ar trebui să se refere la lucruri mult mai mărețe și mai trainice și nici mie nu îmi place să folosesc cuvinte mari. Bine, deci mi s-au aprins un pic călcâiele, poate nu m-am îndrăgostit.

Dar cum și de ce? Ia spune-mi, avem ceva în comun? Pentru că eu aș zice că nu. Nici eu nu știu ce a fost în capul meu vara asta. Probabil pentru că nu puteam să accept că e posibil așa ceva. Voiam să te ating sau să mă atingi încă o dată, măcar întâmplător, mă gândeam că aș putea să îți spun ceva, dar probabil că pe tine te interesa mai mult să vorbești la telefon cu ăla. Iar eu mă gândeam să ascult de vocea rațiunii, așa cum fac de obicei. Dar poate e mai bine așa, sunt convins că am evitat o serie de lucruri neplăcute, indiferent care ar fi fost răspunsul tău.

S-a terminat și vacanța, ai plecat. Eram convins că durerea va mai ține un pic, dar apoi totul va trece și voi reveni la viața mea normală. Nu a fost chiar așa, pentru că ai apărut din nou în momentele în care mă așteptam cel mai puțin. Ai apărut și ai fost la fel, exact așa cum te-am descris mai sus. Ai venit și ai plecat. Acum nici eu nu știu ce să mai cred. De parcă înainte știam? Îmi e imposibil să spun ce aș vrea să se întâmple dacă ar veni cumva din senin, fără măcar să mă duc la baltă cu undița, peștișorul de aur. Mi-ar plăcea totuși să fi simțit și tu ceva astă vară.

Care e scopul celor scrise mai sus? Am zis că poate mă descarc. Nu că nu aș avea prieteni mai apropiați cu care aș fi putut să împărtășesc toată povestea asta. Am considerat totuși că e mai bine să rămână așa. Iar tu? Tu mi-ar plăcea să citești, dar să nu fii sigură că e vorba de tine. Să zici că parcă aș fi eu, dar totuși e imposibil. Acum ești departe, undeva la 5-600 km. Pentru multă vreme vei fi departe. Dar poate e mai bine așa. Nu, sigur e mai bine așa.

2 comentarii:

  1. DAr poate si ea te-a placut. Poate nu ai stiut tu s-o vezi. Poate toate telefoanele cu fostul erau un fel de mecanism de autoaparare. Poate ea te asteapta undeva sa o suni. Poate ea nu iese pentru ca ii e frica. Poate e mai indragostita de tine decat crezi. Fetele cuminti dau mereu impresii gresite.

    RăspundețiȘtergere
    Răspunsuri
    1. Catalina ai mare dreptate. sunt intr-o situatie asemanatoare si habar nu am ce e in capul lui si am impresia ca eu fac totul si el nimic dar poate si el are aceeasi impresie despre mine. Si totusi nu mai am curaj sa fac nimic gandindu-ma ca poate daca a renuntat chiar nu i-a pasat...poate chiar vrea sa il las in pace.

      Ștergere