27 dec. 2012

Oda celor 4 ani

Obisnuiam sa fiu fata asta plina de viata, increzatoare cu inima plina de dragoste atunci cand te-am cunoscut. Obisnuiam sa iau fiecare zi alaturi de tine ca pe un favor pe care mi-l faceai , ca ma placeai. Obisnuiam sa te iubesc atat de mult incat nu mai iubeam pe nimeni altcineva. Si obisnuiam sa fiu fata pe care tu, atunci la mare, in balansoar ai sarutat-o pentru prima oara. Acum, dupa 4 ani, sunt straina care de fiecare sarbatoare iti ureaza ceva frumos. Sunt fata aia care iti spune la multi ani, desi ii e clar ca te deranjeaza. Sunt fata care din cand iti mai spunea ca ii e dor de tine, fara sa astepte un raspuns. Sunt fata care vreme de 4 ani te-a asteptat fara ca tu sa stii; care te-a iubit in fiecare zi ; care ti-a dorit mereu fericirea, desi am stiut ca fericirea ta e departe de mine. 
Nu te-am vazut in 4 ani nici macar odata, in treacat pe strada. Desi in fiecare noapte am visat in mii de feluri reintalnirea noastra. Pana acum o luna, cand mi-am adunat fortele si suferintele din ultimii patru ani si am venit la tine. Te-am regasit asa cum te stiam: amabil, amuzant in stilul tau, copil. Si desi au trecut 4 ani reintalnirea noastra a fost atat de familiara. Intr-o secunda mi-am amintit de ce in tot timpul asta te-am iubit, de ce am tinut cu dintii de fiecare amintire legata de tine, de noi. Si apoi...mi-am dat seama ca asta e intalnirea cu care voi pune punct, in sfarsit dupa 4 ani, relatiei imaginare pe care am avut-o cu tine. 
Asa ca, ramai cu bine drag prieten: ai fost si vei ramane mereu "primul" in inima mea. De acum, voi fi doar fata pe care candva ai cunoscut-o. 

19 dec. 2012

Amândoi, de dor şi doare


Am vrut să-ţi spun mereu dar nu am putut niciodată. O să îţi spun acum de ce am vrut sa mă despart de tine în fiecare zi în care sufletul-mi devenea furtună. O să îţi spun acum şi aici şi va fi pentru ultima oară. E ultima zi. Ce ciudat sună. Sună ciudat pentru că suntem prea tineri să fim atât de complicaţi...
Off, am atâtea să îţi spun. Mi-e dor să vorbim despre nimicuri şi să uităm de timp. Mi-e dor de privirile ciudate ale oamenilor din baruri atunci când voiau să închidă sau achitam nota iar noi nu ne mai dădeam plecaţi. Mi-e dor de pasiunea dintre noi.
.....de frică. Mi-a fost frică din primul moment în care te-am cunoscut. Iţi aminteşti, am încercat imediat să te redirecţionez? Mi-a fost frică că o să mă îndrăgostesc irevocabil de tine iar tu, cu toate instabilităţile tale o să fugi aşa cum o faci de fiecare dată când mintea ta te minte. Am încercat să plec, sa fug de tine, însă de fiecare dată mă întorceam pentru că muream de dorul tau. Aşa am fost eu...
Iar tu, complicată fiinţă...nu ai încercat niciodată să mă opreşti ferm. Mi-ai spus mereu că nu poţi, mi-ai spus mereu că nu ştii şi mi-ai demonstrat de fiecare data că nu se poate...
Ştii, ti-am spus mereu, îmi doresc simplitate dar tu, m-ai complicat. M-ai complicat atât de mult încât nu mă mai regăsesc, m-ai complicat atât de mult încât micul meu univers nu mă mai aceptă aşa cum sunt, m-ai complicat atât de mult încât TREBUIE să opresc cutremurul din viaţa mea, prin orice mijloc, cu orice risc. Cu riscul ca viaţa să dispară din viaţa mea... Şi asta o să fac. N-o să fiu fericită nici măcar o clipă, dar o sa fiu măcar liniştă. Merită oare să dau la schimb fericirea pe linişte? Nu ştiu.
Dar ştii ceva? Sunt rea! Sunt rea si satisfăcută pentru că ştiu că o să îţi aminteşti mereu de mine, pentru că în definitiv, am fost perfectă pentru tine, perfectă cu toate imperfecţiunile mele. La fel cum şi tu ai fost pentru mine.
Şi mai ştii ceva? Timpul le rezolvă pe toate. Timpul vindecă orice rană dar timpul nu ne vindecă de regrete. Le estompează dar cu ele va trebui să trăim de-a pururea. Merităm oare?
Mă întreb dacă nu cumva ar fi trebuit să luptăm mai mult. Eu pentru tine, tu pentru mine. Ma întreb ce-ar fi fost dacă...? Mă întreb dacă tu te întrebi. O să te mai ştiu vreodată? Vezi tu, noi n-o să ştim niciodata. Şi da, e păcat. E păcat pentru că sunt oameni care ar da orice să trăiască puţin din marea noastră complicaţie.
Mi-e dor şi doare. Dar va trebui să învăţăm să ne doară pentru că am avut iar acum am pierdut. Amândoi. O iubire ciudată.

18 dec. 2012

sambata aia‏

Dansam, cand, dintr-o data, ai picat ca din cer, sambata noapte in club. Cand nu ma asteptam, sau cred ca nici nu mai gandeam ca vei aparea.
Am zambit, mi-ai zambit inapoi. Ne stiam, obisnuiam sa vorbim pe facebook. Te plouase, iar eu iti aranjam parul ud. M-ai luat prin surprindere si m-ai sarutat. A fost chiar mai dragut ca prima oara cand statusem impreuna, sau poate uitasem cum a fost.
Si nu stiu cat timp a trecut, pierdusem notiunea timpului, si ramasesem doar noi. Atat. Noi doi si paharele goale.
Dar trebuia sa plecam.
Si atunci s-a rupt magia, afara. Cand am luat-o fiecare pe drumul lui.
Apoi mesaje si telefoane, dar degeaba.
Eu te vad cu alti ochi, se pare. Tu vrei altceva, iar eu speram macar sa te indragostesti un pic de mine.
Sper doar sa mai vorbim, din cand in cand. Imi placea.
 
Aveam nevoia sa ma descarc. Atat.

Curaj

Ai fost iubitul prietenei mele din copilarie, te stiam din povestile ei si imi facusem o imagine despre tine.Nu stiam mai mult si nici nu voiam sa aflu pentru ca tu pentru mine erai doar iubitul ei de mult timp. Au trecut ani, multi ani si m-ai invitat banal la o cafea, inainte ascultasem melodia de la Urma-You can buy me with a coffee , nu aveam nici o pretentie sa faci asta. Am urcat in masina ta fermecata si te-am vazut , abia atunci te-am vazut cu adevarat ,pentru prima data, te-am vazut pe tine , tu-ul , fara vreun statut sau vreo obligatie. Ti-am vazut zambetul, ochii, parul, barba , degetele..ti-am vazut apoi respiratia si pe urma gandurile. Totul s-a intamplat repede , te-am vazut inainte de mii de ori dar niciodata nu credeam ca o sa te vad asa. In modul asta special,nu stiu daca te vad atat de bine pentru ca am ochii mari sau te vad atat de bine pentru ca am inceput sa te cunoscut cu adevarat.
Atunci in masina ta a fost "la prima vedere" , acum cand te vad e "la prima vedere" . dar e in modul ala placut si fascinant.
Ai reusit sa darami zidul din mine fara sa incerci sa faci asta, ai reusit sa ma faci sa zambesc si sa gandesc in acelasi timp, ai ajuns sa imi stii gandurile..dar stii oare ca faci parte din fiecare gand , din fiecare clipa?
promit ca in relatia asta, sa fac mereu totul "la prima vedere" sa nu ma gandesc niciodata de doua ori inainte sa fac ce simt . Si tu stii acum , ca atunci cand promit ceva , chiar ma tin de promisiune.
"La prima vedere" sunt mereu , cu un om pe care l-am vazut de mii de ori si nu ma pot abtine sa nu il vad de inca o mie .
Nu am curaj sa iti spun toate astea deocamdata , dar promit sa te las sa citesti asta in timp ce eu o sa stau la tine in pat privindu-ti zambetul asta strengaresc pe care-l afisezi mereu , dar din ce in ce mai des , mie. 
Inca sunt in pat la tine, vii sa ma iei in brate sau nu ?

14 dec. 2012

Te-am vazut cand ai traversat strada , m-am uitat in ochii tai si mi-ai zambit. Oricat de ciudat ar suna, atunci mi-a trecut un fior prin spate si m-am blocat. De regula sunt mai activa , dar atunci nu am putut schita nici un gest si te-am lasat sa te pierzi in multime... Din acel moment ( acum cateva luni de zile ) de fiecare data cand dau prioritate la pietoni sper sa te revad.
Si te-am cautat si  in ziua respectiva si in urmatoarele zile de cateva zeci de ori cu masina pe acolo, si nu te-am mai vazut.
 
Semnat: tipa cu skoda neagra

Out of the blue and into the black




Out of the blue and into the black by cosmicaudrey on Grooveshark
 Pe intuneric si picata ca din cer, asa ma simt si eu de cand mi-am dat seama ca nefericirea e pur si simplu un lucru fara de sens si ca oamenii au tot ce le trebuie pentru a se iubi. Numai ca prea putini intelegem asta si cautam prea mult in altii, in loc sa cautam in noi.

13 dec. 2012

Inca miroase a Dior.

Se fac doi ani. Doi ani de cand s-a terminat. Poate ne-am mai vazut in acest timp, dar am stiut amandoi ca nu mai trebuia sa o facem.
Dar cateodata miroase a Dior si imi aminteste de tine. Si cu tine, demult, am asociat iubirea.

G

12 dec. 2012

Andrei-ul meu blond‏

Am visat mai demult un Andrei inalt, cu parul blond, cu o atitudine exact pe placul meu... si de-atunci il tot caut, prin vise si prin viata
Azi in metrou am vazut ridicandu-se de pe scaun si indreptandu-se catre usa un tip care putea foarte bine sa fie Andrei-ul meu. era inalt, cu parul blond, nu stiu exact ce culoare erau ochii lui, pentru ca era destul de departe, de fapt... nici culoarea ochilor Andrei-ului meu din vis nu o stiu
Cat timp s-a deplasat de la scaun la usa l-am privit drept in ochi, eu pe el, si el pe mine... chiar cand ma pregateam sa ii ocolesc privirea, deoarece devenea coplesitoare - si chiar am simtit o clipa ca vom incepe sa vorbim de la 10 metri departare, sau poate vorbeam... cu ochii - mi s-a parut ca zambeste, insa mi-a evitat privirea, si eu pe a lui, aproape simultan.
Apoi l-am pierdut in multimea deasa, am luat-o pe drumul meu, pe scara mea rulanta preferata, am privit in spate, dar nu era... unde ai plecat tu, Andrei-ul meu blond?

(eu aveam haina neagra, geanta gri si caciulita roz; stiu ca descriu degeaba... vorbe-n vant)

To Mister Monday,

Luni dimineata. In FIECARE luni dimineata din octombrie si pana saptamana trecuta. Metrou. Gara de Nord. 9 o'clock-ish. Directia Grozavesti. Ultimul vagon. Geaca inchisa la culoare, blugi, geanta, cu sau fara casti si  unu-doua fire de par alb, which are terribly sexy, trebuie sa recunosc. Cam ciufulit, ganditor sau somnoros uneori Mister Monday! Poate ca m-ai observat si tu, macar pentru cele 10332 de bagaje pe care le car de fiecare data. Quite the impression, I'm sure! :D

Admit ca *intalnirile* noastre m-au binedispus si m-au facut sa astept cu oarecare nerabdare si un pic de curiozitate imposibilele zile de luni. A fost o reala placere sa parcurg distanta Gara de Nord- Grozavesti alaturi de tine. Spun a fost pentru ca nu cred ca o sa mai fiu la fel de punctuala de acum inainte. Asa ca,pentru succesul zilelor mele de luni n-ar fi deloc rau daca ai intarzia si tu putin, macar din cand in cand!

Cu drag,
A.

te sarut in intuneric‏

Mă gândesc de multe ori la tine. Te visez de şi mai multe ori. Trei nopţi la rând, chipul tău m-a făcut fericită. Ar trebui să-ţi scriu toate astea, dar nu pot. Ar fi o greşeală. Mi-e foarte frică. Ar trebui să-ţi vorbesc. Când mă gândesc la tine mi se înmoaie genunchii. Mă trece un fior cumplit, un fior al lucrurilor interzise. Nu ţi-am spus niciodată, dar am fost înnebunită după tine. Ce-ar fi fost dacă? Unde am fi fost astăzi? Nu pot să-mi imaginez. Nu ştiu ce vreau să-ţi spun de fapt aici. Căci da, chiar dacă mai ai o farâmă de îndoială, e vorba despre tine. Te asigur. Acum suntem departe şi nu ne mai vorbim. Bine că ne mai citim blogurile. Mă întreb, te mai gândeşti la mine aşa cum te gândeai acum vreo 6-7 ani ? Te sărut şi te îmbrăţişez, în întuneric.
Ioana

4 dec. 2012

Am fost ca shotul.... vroiam sa fim ca vinul ...

Ma gandesc ce sa iti scriu cu ce sa incep si  unde sa termin ... o mie de ganduri se aduna la mine in minte si in inima dar unul singur imi este clar si limpede IMI ESTE DOR DE TINE, ma auzi IMI ESTE DOR DE TINE ....
De ce ai aparut sa ma faci sa sper din nou ca apoi sa ma intorc la vechea mea concluzie: ca nu am noroc, ca nu merit nimic bun... ca a iubi e inngeresc dar capul de betie ma doare..si ca dragostea nu are structuri...
Ne-am cunoscut la un club drag mie ( si tie , sper ) cand m-ai invitat sa bem un shot si cand m-ai facut sa cred ca numai noi doi suntem si ca nu conteaza nimic altceva ... energia ta, pofta si pasiunea, relaxarea cu care vorbeai despre tot. Apoi am continuat cu un pahar de vin la tine acasa si cu o discutie lunga cu tine ma simt " eu". La fel si saptamana urmatoare dupa care a ramas sa vorbim... de atunci astept in fiecare secunda sa sune nenorocitul de telefon. Da, exista ceva bun in toata povestea asta faptul ca m-ai invatat sa beau vin. Si desigur ceva prost faptul ca in fiecare seara adorm cu gandul la tine si ca in fiecare dimineata ma trezesc cu gandul la tine... sunt sigura ca nu nu faci aceelasi lucru dar in viata de cele mai multe ori unul pierde si altul castiga este ca in tenis. Nu exista egalitate...
Ce am scris aici nu este pentru tine, este pentru mine poate asa voi reusi sa te uit si sa nu mai ma intreb " oare ce mai faci"..
Oare este randul meu sa te invit la un pahar de vin ?! si sa devenim ca el pe masura ce trece timpul ...
 Lui M din partea Catalinei

http://www.youtube.com/watch?v=W1r_nUGIzSU

Tip de la metrou.‏

Sambata, 24 noiembrie. Aproximativ ora pranzului. Metrou Grozavesti. Tip dragut, imbracat in palton negru. Ca un adevarat gentleman, ai deschis tu usile la metrou si m-ai lasat pe mine sa intru prima. M-am asezat, si ai venit langa mine. Am coborat la Unirii impreuna si am mers umar langa umar prin tot pasajul. Am luat amandoi acelas metrou si am coborat la Universitate. Te-ai intalnit cu cineva acolo, insa la un moment dat te-am pierdut. Stiu ca a trecut ceva timp, insa iti mai amintesti?
Tipa roscata, cu caciula turcoaz si ochelari.
Cateodata imi revine in amintire timpul petrecut la Bucov, si primul sarut din club A...Amintiri indepartate, aproape ireale... Toate emotiile, sentimentele si povestile petrecute in tot acest timp par a se desprinde dintr-un roman citit intr-o alta viata...
  Nu mai recunosc nimic. Ma uit la fotografii si nu sunt eu, ci doar o proiectie a mea.  Senzatia ciudata de deja vu ma insoteste aproape in fiecare loc, in fiecare colt de spatiu...Oare am mai fost aici? 

    Suntem atat de subiectivi!! Realitatea ne-o cream singuri, mintea proceseaza numai ce vrem noi sa proceseze...Realul devine ireal in timp, amestecand dorintele noastre cu fapte petrecute iremediabil de concret. Tu chiar ai fost real? Da...altfel inima mea nu ar raspunde cu un astfel de impuls, atentionandu-ma parca de aberatia intrebarii...
   Ai fost real si stiu exact ce ai reprezentat pentru mine dar....nu te cunosc, nu stiu cine esti... Probabil niciodata nu te-am cunoscut! Inima mea s-a hotarat si nu s-a mai razgandit indiferent de conditii si de imprejurari. Nimic nu a mai contat...Micile mele revelatii, treziri din visare si din norul  alcoolizant de dragoste in care ma aflam nu au avut niciun rezultat...
   Totul a trecut, totul s-a transformat in TRECUT... un trecut relativ...pentru ca timpul este doar un sentiment.
    Am atatea lucruri sa iti povestesc, am asa multe lucruri pe care as vrea sa ti le infatisez...pentru ca pentru prima data in viata mea comuna, in lumea mea mica, realizez ceva si sunt mandra de mine! Complexele au disparut, singuratatea nu mai are un contur vizibil si ceea ce este cel mai important...Scriu!! In sfarsit, scriu!!! Si vreau sa iti spun TIE toate lucrurile astea, si imi doresc sa vorbesc cu tine in timp ce lungim tacticos o ceasca de cafea si fumam o multime de tigari!!
   Dar acum inteleg...stiu ca nu as face decat sa te deranjez...sa-ti distrug linistea...Pentru ca ma innebuneste gandul ca TU ai uitat....Ai uitat de toti cei care au fost langa tine, care te-au iubit neconditionat, cei care te-au apreciat si cei carora le-a pasat de tine!!! Si trebuie sa te cert spunandu-ti asta!! Desi nu este asa, mi se pare ca tine de mine sa te fac sa-ti reamintesti!!! Pentru ca asa cum eu ma vad doar ca o proiectie in amintirile mele...asta esti si tu...o proiectie, nimic real, palpabil. Ne schimbam, ne modificam, ne evaluam constant, gandim fara incetare si ceea ce suntem astazi, nu vom fi si maine....

Si uite asa, cred ca am disparut amandoi...am mers pe un drum si ne-am pierdut usor intr-o ceata deasa. Oare unde te afli acum, oare cine esti si ce lume te inconjoara?

pentru Serban, 1 decembrie, undeva spre dimineata, pe Academiei‏

Te-am cules pe Academiei si te-am dus sa bem o cafea in Control dar te-am lasat balta acolo, cu hiturile romanesti cu tot. M-am speriat chiar si de infima posibilitate ca as putea sa te plac si am sters-o, prin multimea din club, printre beculete si oameni care se simteau ca in adolescenta, spre iesire.

Acum ca stiu ca nu-ti plac nici zuchinni, nici vinetele, aproape ca imi pare rau ca te-am lasat cu ochii in soare. Dar na, sunt usor de gasit :-)

Oana

20 nov. 2012



Băiete drag, m-am săturat să aud de la alții de tine. După atâtea luni de liniște tot nu trece zi să nu mă întreb dacă ești bine. Dacă ți-e bine. Dacă regreți câtuși de puțin că ne prefacem că nu ne știm. Ba, mai rău, că nici nu ne interesează că celălalt există. Poate că sună ca o replică dintr-un film prost, dar chiar îmi făcea plăcere să-mi spui și cel mai neînsemnat lucru care ți se întâmpla. Mă bucura să îți fiu prietenă aproape la fel de mult cum îmi tresărea inima când amândoi uitam că nu avem voie.
Nici nu mai știu cât a trecut. Pare să se fi scurs cea mai absurdă eternitate din ultima seară în care ne-am vorbit. Mie îmi lipsești enorm, dar, dacă mă gândesc mai bine, îmi lipseai și când petreceam minute în șir nas în nas, zâmbindu-ne neputincios pe câte o canapea incomodă. Sper ca într-o zi să-ți faci curaj de o explicație. Și sper că ești fericit cu alegerea pe care se pare că ai făcut-o în final. Presupun că îmi vei lipsi mereu.

MM.

16 nov. 2012

Imi placea sa vorbesc cu tine

 Doamne, cat imi placea! Abia asteptam sa ajung acasa de la scoala, nu-mi doream decat sa se termine orele mai repede. Imi pare rau ca desi ai incercat, te-am refuzat. Sa fiu sincera, imi era frica ca n-o sa iasa bine, ca nu e momentul, ca nu eram noi potriviti impreuna. 

Ma uit in urma, printre amintiri dragi si recunosc ca am gresit. Si cat imi pare de rau ca acum ar fi putut sa fie altfel, sa fim impreuna, sa vin la Bucuresti special pentru tine, sa vii acasa special pentru mine. Sa fiu fericita ca intr-o lume atat de nebuna, eu te-as fi avut pe tine si mi-ar fi fost de ajuns. Acum esti cu altcineva, poate fericit, poate nu, n-am de gand sa intervin. Nici intr-o mie de ani n-as interveni, chiar daca ma doare ca te-am pierdut. Un lucrur stiu sigur, ca noi doi impreuna ar fi fost o experienta minunata si e vina mea ca am omorat orice sansa. 

Imi pare rau pentru tot. Sa stii ca mi-ai dat putin viata peste cap la vremea respectiva, iar acum, tu esti motivul pentru care stau si scriu toate prostiile astea in miez de noapte, pe care nu stiu daca o sa le citesti vreodata.

Sper ca esti fericit cu ea.

15 nov. 2012

Imi amintesc de tine, barbos frumos pt care eu am fost o "prima vedere".

Imi amintesc amuzata de reticenta mea badarana cand m-ai contactat in mediul virtual - ah, cum va avea sa se schimbe asta dupa ce am avut si eu "o prima vedere a ta" la acel concert. M-ai dat fiinta peste cap, m-ai facut sa-mi clocoteasca sangele, m-ai alienat de alt suflet care ma iubea - TU, amic cu beneficii gone wrong.
Imi amintesc ca ti-am scris acum aproape 2 ani aceasta delirare intr-un acces de (confuza) indragostire:

"Scrisoarea asta este despre ideea mea de <a disparea>, de <a inchide cercul dupa concertul X> si toate echivalentele pe care le-am mai spus, dar nu mi le mai amintesc.

 Sunt confuza in ceea ce te priveste. In mod normal nu ar trebui sa caut si sa cer explicatii, m-am bagat singura in asta si am cam stiut in principiu la ce sa ma astept. Insa, niciodata, dar niciodata (yes, it’s a warning, women are capable of doing everything [or at least I am] in order to achieve their goals) sa nu crezi pe bune o femeie care iti spune <ok, but I JUST want to be friends with benefits with you, I swear> because that’s just so science fiction.
Partea pozitiva a problemei este ca inca eu sunt cu picioarele pe pamant si cu inima in piept  {nota din prezent: nu, nu eram!} (ce-i drept incep sa dau erori, but this will be analyzed later on), si de accea vreau sa ma lamuresc, pana nu ma dezintegrez. Am ales metoda scrisului, mai buna decat sa ma balbai sau sa ma pierd conversational (asa cum am patit saptamana trecuta miercuri) {nota din prezent: pentru ca esti (sau cel putin erai) maestrul absolut al devierii subiectului}.
 Si de-amu incolo sper sa fiu cerebral enough to explain my issue at its best.
 Problema mea e ca te porti prea frumos cu mine, in momentele noastre de <interactiune>, si lucrul asta nu il inteleg. Perceptia mea asupra one night stand-ului/ benefits-urilor, asupra interactiunilor de natura amoroasa intre persoane care nu se iubesc simt nimic unul pentru celalalt era de natura mai rece. Tu fiind prima mea experienta <extrasenzoriala> m-as fi asteptat la mult mai putin, la ceva de genul <now we do it, then you get the hell out of here, and see you some other ocasion> + beer meet. Insa nu a fost asa, which shocked me, lumea ar avea nevoie de mai multe exemplare de barbati de genul tau {nota din prezent: nu, nu ar avea nevoie}. Ma simt mult mai <iubita>, apreciata, you_name_it, only in those particular moments, decat m-am simtit cu X, care cica ma iubea de nu mai putea. Pot sa zic ca te apropii cam mult de ceea ce am experimentat cu Y, and that’s scary (again, ma refer stict la modul de desfasurare al intimitatilor…). Sunt uimita de faptul ca poti sa tratezi astfel o femeie pentru care nu simti nimic, and the thought of  <what woulud’ve been if he really cared> imi provoaca erori. Nu stiu daca iti amintesti, dar pe la inceput cand probabil <ma vanai> ti-am zis ca nu ma pot orizontaliza fara sa simt. Which I do, but not that way yet, lucru care ma surprinde, I should’ve cracked already (but I guess that’s good for me, nu mai pot fi <doborata> atat de usor) {nota din prezent: asa se mint femeile pe ele} . E logic ca tin la tine, cateodata erorile = ma ia cu puls accelerat cand ma mai gandesc la tine, insa trece si se stinge in secunda in care te vad (which is weird, ar terbui sa se agraveze). Te-as pupa tot, te-as sufoca intr-un bear hug, n-o sa mint, era de asteptat, mor femeile dupa tine de parca ai avea SIDA, nu ? :P. Dar imi face bine asta, spun sincer, and I thank you for letting me discharge my <demons>. Filozofia ta este alta, stiu, dar eu daca nu simt, nu sunt om - fuck the cerebral. Daca ma voi indragosti (in that way) I’ll live with it (sa iubesti pe cineva nu implica neaparat reciprocitate, right?), si la un moment dat daca ar fi sa imi fie rau, ma voi retrage {nota din prezent: nu m-am retras, prostuta de mine}. De aceea vreau sa te rog sa te porti cu mine cat mai natural, asa cum simti tu, sa nu incerci sa ma menajezi de teama ca ma ranesti, ca nu merge, it’s even worse and annoying. Rugamintea asta vine si cu un request : sa te gandesti bine, si sa imi spui exact (daca poti) cum ma vezi, care este perceptia ta asupra mea, daca simti ceva, ca sa stiu cum sa interpretez lucrurile de acum inainte si cum sa ma port. Ofer sinceritate (orice schimbare emotionala la mine va fi anuntata) {nota din prezent: nicio schimbare emotionala nu a fost anuntata} insa cer acelasi lucru in schimb.
  Si parca ar mai fi atatea lucruri de zis, despre cum eu nu sunt vulgara and I’m far beyond what you’re able to see, despre cum o relatie se poate construi - nu doar apare persoana Z si spui “asta-i frate“ , dar deja m-am cam pierdut si nu mai pot gandi. Poate in episodul urmator."

Si daca nu erai tu, poate ca as fi ramas inca un copil naiv. Si nici nu ar fi fost atata suferinta in sufletul meu si al lui Y. Sper sa iti gasesti calea si sa iti deschizi inima, fiindca pentru mine esti un autist emotional. Te anunt ca m-am regasit cu Y si suntem fericiti.

I.


 

Atentiune, atentiune!!

Se cauta: tip inalt cu ochi caprui inchis, imbracat in haine largi (ca de rapper) care a coborat azi, 14 noiembrie, in jur de ora 8 30- 8 35 la Victoriei, pe magistrala Berceni-Pipera. Purta geaca neagra de la Little Big, pantaloni largi gri, adidasi si sapca neagra. Avea in mana o agenda deschisa la culoare. Era insotit de un domn mai in varsta cu care a si coborat.

Cine il cauta: bruneta cu parul scurt si ochelari. Purta bluza alba, esarfa maro. Avea in mana o geaca verde si o geanta neagra si asculta muzica la casti.

De ce il cauta: Pentru ca a privit-o cu ochii lui patrunzatori pe parcursul a 3 statii  si acum se gandeste intruna la asta.
Concluzie: Daca aveti informatii despre cine e, unde se poate gasi aceasta persoana, va rog dati de stire la daniela.a.costache@gmail.com. Iar ca sa putem afla informatii, trebuie sa impartasiti cu cat mai multa lume aceste randuri, asa ca nu va sfiiti. 

Inchei cu speranta ca bunavointa voastra va face ca acesti doi oameni sa se mai intalneasca o data.

Multumesc anticipat tuturor!

12 nov. 2012

Gata, ajunge :)‏

... o incheiere, "gata, ajunge" de mult datoare unui inceput "la prima vedere" :)...
 
 
Nu ne-am fi potrivit, acum stiu.  Cand am alunecat atunci am avut convingerea ca nu vom fi niciodata impreuna.
Dar am fost nebun dupa tine. M-am torturat gandindu-ma ca si tu. Inconstient de increzator ca e timp. N-a fost si am platit ca m-am imbatat cu asta.
 
Ma mai uitam, si uneori o sa ma mai surprind, poate, uitandu-ma, dupa tine prin gara de nord ca un tampit. Sperante adolescentine. Ma gandesc uneori ce ne-am putea spune dac-am vorbi acum cu cartile pe fata. Mi-ar placea sa stam la un vin, s-avem o aventura de-o noapte. Sa stim. Sa te cunosc pe tine, de acum. Si gata, fiecare inapoi la viata lui. Vise. Inutil.
Dureroase clisee...ma doare uneori sa vad ca tresar observand o trasatura de-a ta la alte femei si identific raraitul tau bland in vocea altora.
Plimbarile prin herastrau au fost mult timp excluse pentru mine, mi-ai furat un pic din placerea asta :) iar la auzul numelui orasului tau uneori incepeam patrulari cu mintea-n nori:)
 
Si da, "acum spun" :).
De ce naiba te-ai intors brusc la mine atunci, in fata facultatii ? 
 
Nu, fara vin.  Sper sa nu te mai intalnesc vreodata pentru ca ma dor rau accesele astea de melancolie. Vei fi mereu al meu calcai al lui Ahile.
 
Gata, ajunge. Adio tie, celei care mi-a scapat :). 
 

6 nov. 2012

Fostului coleg cu drag‏

Foarte urat te-ai purtat.Dar cred ca vina a fost a mea, in fond nu ai 
vrut decat putina distractie.Si eu am vrut la fel, dar te-am cunoscut 
mai bine si ..nu am mai putut sate vad ca pe o chestiune pasagera.Stii, 
ai facut un accident amoros in lant. El ma iubea pe mine, eu pe 
tine.Stii ce m-a durut? Ca in ziua aia cand am trantit portiera masinii 
tale si am iesit plangand, nici un gest nu ai facut. Tu nu poti nici 
macar sa minti.Sa stii ca as fi preferat sa ma minti desi iti multumesc 
ca nu ai facut-o. Si mai tare m-a durut cand te-ai indragostit de tipa 
aia insipida. Si ea nici macar nu a incercat sa te vrajeasca. Si mai 
mult, nici nu ii place de tine. Asa meriti, sa patesti ce am patit si 
eu.Am suferit sa stii.Dar m-am schimbat.Poate daca m-ai vedea acum, 
te-ai razgandi. M-ai putea iubi , sa stii. Si mare placere mi-ar face sa 
te refuz. Sa trantesti portiera si sa nu vin dupa tine. Sau poate as 
veni.......

4 nov. 2012

Nu reusesc sa te uit !‏

      Nici nu mai stiu de cat timp nu am mai vorbit si nici macar de ce scriu asta ... aici. Am luat o decizie crezand ca asa o sa fie mai bine pentru tine, mi`a fost frica de fericire. Cred. Cel mai mult ma doare ca nu am apucat sa intalnesc persoana cu care am vorbit enorm de mult, despre orice, chiar daca nu trebuia sa o facem in modul ala.  Mi-ai promis ca putem fi prieteni, ca ne putem intalni macar 5 minute. Si te`am crezut, nu aveam motive sa nu o fac ... ai dat dovada de o rabdare incredibila in ceea ce ma priveste. Dar cred ca intr-o zi ai obosit si tu si de atunci tacere. Tacerea asta ma omoara, putin cate putin in fiecare zi, nu stiu ce sa fac si daca mai poate facut ceva, ma amagesc singur cu gandul ca si tu mai te gandesti la mine. 
   Am tot stat sa ma gandesc la ce ar putea reprezenta o metoda de a termina mesajul asta dar nu reusesc. Asa sunt eu, nu duc lucrurile pana la capat.

1 nov. 2012

Ai promis! Sau nu?‏

Ai promis ca ma astepti. De fapt, nici nu mai stiu sigur daca ai promis cu adevarat sau pur si simplu imi doresc eu sa fi promis(stiu ca te tii de promisiuni intotdeauna). Ideea e ca ai spus ca ma astepti si ca nu o sa ma uiti si ca peste un an o sa fie din nou totul ok si frumos. Dar a trecut abia o luna si deja simt ca m-ai uitat. Stiu, e plin de oameni noi si de locuri noi acolo, nu? Ca o viata noua, nu? Dar (din nou, egoismul nu-mi da pace), cum ramane cu mine? Ca m-ai lasat singura, mai. Nu am cum sa te inlocuiesc si nici nu pot sa trec asa usor peste tine. Si e ultimul meu an de liceu si am facut si eu in sfarsit optispe' ani si eu ABIA ASTEPT SA TREACA MAI REPEDE ca sa vad! Sa te vad pe tine si sa vad ce a mai ramas din noi. Te iubesc. Nu am apucat sa iti spun.

31 oct. 2012

31.10.2012‏

Erai in troilebuzul 90 azi. Mi-au atras atentia dread-urile tale. Imi plac baietii cu dread-uri. Ne-am uitat cateva secunde unul la altul. Am zambit. Aveai o fata senina. Eu am coborat la Foisorul de foc. Tu ai plecat mai departe.

Ada
"Am ales să scriu aici toate cuvintele pe care n-am avut curajul să ți le spun in față. Mi-e mai ușor așa. Desi stiu că nu am nici un drept, aici sunt doar eu și pot să te judec așa cum crede sufletul meu de cuvință. Aici pot să iți spun că ești prea lașă și că nu fugi numai de mine și de iubirea mea, ci și de inima ta și de sentimentele tale. Știu că mă iubești la fel de mult cum te iubesc eu. O spun ochii tăi, buzele tale, mâinile tale. O spune sufletul tău. Eu văd lucrurile așa cum tu nu le poți vedea acum. Ești prea tulburată de tot ce s-a intâmplat. De despărțirea ta. De apariția mea în viața ta. De tot ce e între noi. Te las să pleci, așa cum alegi tu acum, știind că te vei intoarce. Cu inima strânsă și cu ochii plini de lacrimi te vei întoarce. Până la urmă ăsta e testul suprem pe care îl vei da. Vreau și eu să văd cât poți rezista fără mine. Eu știu ce tu nu știi acum - că tu ești a mea așa cum și eu sunt al tău, că nu a fost nici o întâmplare să ne întâlnim și să ne iubim cu atâta intensitate. Ai să vezi cu uimire ca viața ta n-are sens fără mine. Ai să vezi cum fiecare lucru mărunt îți va aduce aminte de mine. Inima ta va tresări de fiecare dată când vei simți parfumul meu. O să ți se umple ochii de lacrimi la fiecare melodie de-a noastră pe care ai s-o auzi. Te vei gândi la mine atunci când te vei trezi și mă vei avea în gând mereu. Te vei gândi la mine când vei vedea Converși albi. Te vei gândi la mine când ai să vezi pe cineva cu cămașă albă. Te vei gândi la mine când îți va cere un pacient Tador. Știi tu de ce.Te vei gândi la mine de fiecare dată când o să respiri, sau când îți va bate inima. Vreau numai să știi că eu sunt aici. Și te aștept. Și te iert pentru toată nebunia asta. Pentru că te iubesc. Infinit te iubesc. Și te-am iubit de când mă știu. Numai că te-am găsit de-abia acum."

30 oct. 2012

O sansa ?

Te-ai pierdut in negura timpului de mult timp, nici nu mai stiu unde stai - Sibiu, Cluj, Bucuresti … uneori iti incurc si numele – Bogdan sau Dan? Figura ta insa nu o s-o uit niciodata, in special atunci, cand incapatanata nu vroiam sa iti accord nicio sansa, nici macar o idee de sansa…nimic!. Il aveam pe “nu” in brate si nu vroiam sa mai aud nimic altceva.

Ai renuntat pana la urma… si de atunci mai mult sau mai putin imi pare rau de alegerea mea.  De atunci am inceput sa sper ca exista o a doua sansa … spun “sper” pentru ca inca, in mod ironic, nu am intalnit-o.

De curand ma aflu intr-o situtatie similara, eu sunt cea care “viseaza” la o sansa… poate de aceea mi-am si adus aminte de tine … de cum a fost.

Nu iti scriu tie, nu imi scriu mie … e mult prea tarziu pentru asta … nici acum nu e nimic de facut, el deja s-a hotarat, (sau asa mi se pare) … dar scriu pentru cei care citesc si in egoismul lor refuza sa se deschida in fata altuia, sa se ofere pe sine, sa fie cat mai naturali … si mai ales scriu pentru cei care se sperie de persoanele care indiferent de moment sunt ei insisi.

29 oct. 2012

Hei, Alex‏

Voiam sa-ti spun doar ca... nu-i problema ca nu ai stat mai mult in duminica aceea. M-am simtit foarte bine oricum. Desi cred ca te-am imbratisat cam mult, nu mai voiam sa-ti dau drumul.

Si te rog ai grija de tine, ca iar te vad trist.

Imi dai un semn cand mai vrei sa mergem, da?

Aa, si nu mai suferi dupa tipa aceea. Banuiesc eu cine e, tocmai de aia nu merita iubirea ta. Stii, ciocolata ar putea vindeca rana asta a ta din suflet. Vezi? Din cauza asta ti-am adus ciocolata. Cine iti mai aduce tie ciocolata?

25 oct. 2012

Pt Alex, tipul de la Carturesti‏

Stateai cumintel pe un scaun si rasfoiai o carte. Ai tras de cateva ori cu ochiul la mine, nu am vrut sa te deranjez si nici sa te lovesc cu firul de la castile mele, nu am facut-o intentionat. Mi-am cerut scuze si  am mers mai departe, dar dintr-o data m-am trezit cu tine in spatele meu. :) Mi-ai intins o mana si mi-ai spus ..."Eu sunt Alex, poate nu o sa te mai vad niciodata. Cum facem? Un nr de tel sau o adresa de fbk?" Imi pare rau ca nu am fost prea comunicativa. Ahhhh! Nu stiu de ce nu ti-am lasat nr meu de telefon. :| Am vrut sa ma intorc sa-ti las nr de telefon, nu stiu de ce nu am facut-o....:(  Nu stiu ce a fost cu mine, te-am tot cautat pe fbk, dar sunt 100002767647 de  pers cu numele ala.... Imi este imposibil sa te gasesc. Oare tu ai incercat sa ma cauti? Alex D.  Asta daca nu a fost o gluma. O sa mai trec pe acolo, poate o sa te mai vad, data viitoare nu-mi mai scapi. :P

23 oct. 2012

biciclistului din tren de la o biciclista‏

"Trenul s-a pornit din Timisoara pe la 8:22, eu am urcat in Avrig la 15:35. Undeva intre aceste ore ai urcat si tu, poate chiar din Sibiu, de unde ar fi trebuit sa plec si eu initial.  Ti-am remarcat bicicleta de cum am urcat in vagon, Cube alb . Avea si un sitcker, cu un link, lipit pe cadru, in fata, dar nu m-am gandit sa-l retin. Mi-am asezat bicicleta (o mtb rock machine heatwave portocalie) langa a ta. Biletul meu n-avea loc asa ca am sprijinit peretele in vagonul de biciclete. Te tot strecurai printre noi ca sa cobori la tigara. Eu nu fumez. Ti-am observat adidasii.  Asa  mi-am si dat seama ca e bicicleta ta, inainte sa cobori impreuna cu ea la Bucuresti. Ar fi fost un inceput bun de conversatie.  Ar fi fost..."

22 oct. 2012

Uite ce-a fost astă vară‏

Știi... când vrei, poți fi foarte de treabă. Și drăguță. Dar doar când vrei. Și spun asta pentru că de multe ori nu vrei. Pentru că ești prea ocupată să fii bosumflată din cine știe ce cauză. De multe ori, prietenul tău. Fostul tău prieten. Câteodată ești foarte antisocială, preferi să stai singură în casă în loc să ieși cu noi. Știi, noi nu suntem niște unii care n-au altă plăcere decât să se ducă în Vamă să se îmbete, așa cum poate ai crezut. Eu și gașca mea chiar suntem niște oameni în regulă, doar că puși pe distracție și trăit viața. Dar te înțeleg, tu ai problemele tale, vârsta ta (să zicem aproape majoră), treburile tale. Asta e. Sau asta a fost.

Nu a fost drăguț din partea ta nici că m-ai făcut să mă îndrăgostesc așa deodată, fără să mă întrebi nimic, ca și cum cineva ar fi venit prin spatele meu pe stradă și mi-ar fi tras un pumn. Fără niciun motiv, fără să îmi afle părerea despre asta înainte și nici măcar după. Ei, da, știu, dragostea, iubirea, sunt termeni care în mod normal ar trebui să se refere la lucruri mult mai mărețe și mai trainice și nici mie nu îmi place să folosesc cuvinte mari. Bine, deci mi s-au aprins un pic călcâiele, poate nu m-am îndrăgostit.

Dar cum și de ce? Ia spune-mi, avem ceva în comun? Pentru că eu aș zice că nu. Nici eu nu știu ce a fost în capul meu vara asta. Probabil pentru că nu puteam să accept că e posibil așa ceva. Voiam să te ating sau să mă atingi încă o dată, măcar întâmplător, mă gândeam că aș putea să îți spun ceva, dar probabil că pe tine te interesa mai mult să vorbești la telefon cu ăla. Iar eu mă gândeam să ascult de vocea rațiunii, așa cum fac de obicei. Dar poate e mai bine așa, sunt convins că am evitat o serie de lucruri neplăcute, indiferent care ar fi fost răspunsul tău.

S-a terminat și vacanța, ai plecat. Eram convins că durerea va mai ține un pic, dar apoi totul va trece și voi reveni la viața mea normală. Nu a fost chiar așa, pentru că ai apărut din nou în momentele în care mă așteptam cel mai puțin. Ai apărut și ai fost la fel, exact așa cum te-am descris mai sus. Ai venit și ai plecat. Acum nici eu nu știu ce să mai cred. De parcă înainte știam? Îmi e imposibil să spun ce aș vrea să se întâmple dacă ar veni cumva din senin, fără măcar să mă duc la baltă cu undița, peștișorul de aur. Mi-ar plăcea totuși să fi simțit și tu ceva astă vară.

Care e scopul celor scrise mai sus? Am zis că poate mă descarc. Nu că nu aș avea prieteni mai apropiați cu care aș fi putut să împărtășesc toată povestea asta. Am considerat totuși că e mai bine să rămână așa. Iar tu? Tu mi-ar plăcea să citești, dar să nu fii sigură că e vorba de tine. Să zici că parcă aș fi eu, dar totuși e imposibil. Acum ești departe, undeva la 5-600 km. Pentru multă vreme vei fi departe. Dar poate e mai bine așa. Nu, sigur e mai bine așa.

19 oct. 2012

și din când în când ne mai cunoaștem o dată



prima oară ne-am văzut în 2008. era a treia zi de bestfest și așteptam să înceapă manu chao. îmi părăsisem gașca cu care venisem să mă întâlnesc cu doi foști colegi. și printre discuțiile cu ei și un pahar de bere, ai apărut și tu. tipul cu ochelari și teniși colorați, multpreîndrăznețcuoameniabiacunoscuți, dar destul de interesant cât să-mi rămână mintea la tine câte zile după. te-ai prezentat și am schimbat câteva cuvinte. a început apoi concertul și-ai dispărut. 
au trecut apoi câțiva ani până la următoarea revedere. 4 iunie 2011, înainte de concertul suede. n-am mai avut aceeași tresărire. poate pentru că pe-atunci eram cu cineva sau poate pentru că și tu erai cu cineva.  
ne-am mai cunoscut o dată chiar anul ăsta, din nou la bestfest. ai apărut, ca prima dată, în fața mea și mi-ai întins mâna. după un "ne-am mai cunoscut de câteva ori" spus zâmbind, ți-am zis din nou numele meu. ai scos un "aaa, da, da" forțat, dar se vedea că nu știi cu cine vorbești.  nici măcar nu m-a deranjat. îmi plăceau întâmplările astea. erau ca o joacă și nu le dădeam foarte mare importanță. și poate ar fi fost frumos să rămână așa.  
dar săptămâna trecută te-am văzut din nou. eu. tu nu. cele câteva minute dinaintea unui concert s-au transformat în zeci de minute, iar joaca aia s-a transformat în altceva. ți-am analizat fiecare mișcare, ți-am admirat dezinvoltura cu care vorbești în fața a zeci de oameni și mi-ai făcut inima să bată ca nebuna când, după stingerea luminilor, te-ai așezat în fața mea la film. dar săptămâna aia s-a terminat și mă tot gândesc...dragă v., mi-ar plăcea să ne cunoaștem din nou!

18 oct. 2012

Paul din 601!‏

16 30...Universitate...163-ul nu se mai arată așa că 601 scrie pe noi, Alex.
16 33...Cișmigiu...tu aștepți cumințel autobuzul, dar parcă nu ești hotărât să urci. Te găsesc a fi varianta cu 20 de ani mai tânără a unui prof de care m-am îndrăgostit în primul an de facultate. Te uiți debusolat în jur și te așezi pe unul din ultimele scaune.
16 37...Prietena mea, Alex, nu este de acord cu asemănarea pe care o găsesc între tine și prof...poate are dreptate. Dacă aș fi mai curajoasă, aș aplica strategia Ancăi și te-aș privi în ochi până mi-ai da atenție sau mi-aș scrie numărul de telefon pe praful de pe geamul din fața mea..dar nu sunt așa curajoasă.
16 41...Lângă tine se așează un tip de culoare și aveți o conversație în engleză. Cum nu am un auz foarte fin nu îmi pot da seama care dintre voi este străin, dar cum el nu arată chiar ca un român neaoș, prefer să cred că e vorba despre tine. Începi să butonezi la smartphone-ul tău și eu mă rog să nu îi trimiți mesaje iubitei tale.
1645...În fața mea stau acum două doamne și nu mai reușesc să dau de tine nici măcar cu privirea. O clipă de neatenție și deja ești la ușă pregătit să cobori la căminele de la geografie...Aș fi putut să intuiesc că ești un geograf în devenire: ochelari cu rame negre, vesta neagră de fâș, cămașa kaki de american rebel, pantaloni bej, habar nu am cu ce ești încălțat, dar ai niște mâini frumoase. Nu știu cum ar putea să te cheme...Alex sugerează că ți s-ar potrivi Bogdan...eu cred mai degrabă că arăți ca un Paul.
1647...Coborâm din autobuz și trei tipe ne propun să încercăm o schimbare de look de la nu-știu-ce firmă de produse cosmetice. Dacă nu mă mai recunoaște Paul din 601? Refuzăm subtil...

17 oct. 2012

It could have been a love story...‏


Luni seara, prin zona Pietei Romane, erai la semafor, asteptand, in intersectie la McDonalds. Tu esti tipul cu parul (saten?) cret si putin lung cu un sacou maro deschis. Eu - parul lung, usor ondulat, un sacou verde inchis si o geanta rosie; am trecut prin spatele tau.
Ne-am privit. Cat? 2-3 secunde?
Am zambit abia dupa ce am luat-o spre dreapta, m-am intors, dar am vazut ca se facuse deja verde.

16 oct. 2012

Totul a inceput intr-o seara, era destul de frig, veneam de la munca.....eram obosita, am pasit in magazin sa cumpar o ciocolata pentru una dintre surorile mele. Erai nou in acel magazin, era prima data cand te vedeam acolo. La inceput am vrut sa ma iau de tine, ma enervai cumplit ca te tot tineai dupa mine, doar nu credeai ca puteam sa iau ceva de pe raft fara sa platesc, nu?  A doua zi a fost suficient sa zambesti ca sa se schimbe totul. :) Cateva luni am tot  filtrat, nimic mai mult, ma asteptam sa faci ceva, sa spui ceva....orice. Au trecut ceva ani de atunci, dar de la un timp am inceput sa ma gandesc iar la tine.  Imi dadeai zambetul pe buze . Ai lucrat la un magazin in zona Iancului. Eu sunt tipa blonda cu ochii albastri. :)

11 oct. 2012

Pasagerului zâmbitor‏

Cred că au trecut 2 ani și mai bine de când s-a întâmplat relatarea asta. Eu eram la volan, mă întorceam de la o prietenă de-a mea și la un semafor a trebuit să opresc, era roșu. Lângă mine a încetinit un taxi. Nimic neobișnuit. Eu de regulă, dacă nu întotdeauna, mă uit prin jur când aștept la semafor. Data asta nu a făcut excepție și privirea mea se oprește asupra unui tip minunat, care stătea evident în spate. Nu era singur, în dreapta mai era un prieten cu el. Nu am realizat, privirea mea rămăsese un pic mai mult ațintită asupra lui. Drăguț, mi-a dat de înțeles că merg la băut în complex și mă chema și pe mine cu ei. I-am arătat că sunt cu mașina și că nu pot bea, și cam la asta s-a rezumat toată așa-zisă discuție. Au urmat câteva secunde în care ne-am privit drăgălaș fără să schițăm nici în afară de niște zâmbete tâmpe și sincere. Tare mi-aș dori să fii din oraș, dar pariez că ești vreun străin din ăla mega bunoc. Aveam 18 ani pe-atunci, acum am 20, dar oricum mi-ar fi plăcut să vă fi acompaniat, să știi că de atunci rar trec câteva zile fără să mă gândesc la tine. Nici măcar nu-mi amintesc cum arăți, am rămas cu farmecul tău. Să știi că nu mai conduc Hyunday -ul ăla albastru, e al maică-mii. Am un Peugeot 206, dinăla cu două uși. Mi-ar plăcea să te mai revăd o dată în viața asta, sunt sigură că te-aș recunoaște!

Magician in Centrul Vechi‏

Mă plimbam cu fratele meu prin centrul vechi acum vreo 2 luni și am văzut la un moment dat o adunatură de oameni. În centrul adunăturii erai tu.
Făceai tot felul de șmecherii și giumbușlucuri. Erai foarte îndemânatic și arătai ca un rus, înalt, tuns periuță, cu ochii sclipicioși (poate și din cauza costumului) și prindeai foarte bine la public. După ce ai terminat reprezentația, oamenii au inceput să o ia care-încotro, dar eu am rămas să mă mai uit puțin la tine. Niște părinți cu un copil veniseră să iți spună ceva și ai fost drăguț și i-ai mai facut celui mic un truc magic. Ăsta e singurul pe care mi-l mai aduc aminte. El alegea o carte, tu amestecai cărțile și când trebuia să ghicești ce carte alesese, ai greșit. Și copilul se simțea prost cumva că tu ai greșit. Ai mai incercat o data și iar ai greșit. Părea că nu înțelegi ce se intâmplă, i-ai arătat copilului toate cărțile și l-ai rugat să iți arate ce carte alesese. În timp ce desfăceai pachetul în fața lui, am observat : cartea corectă iți atârna între buze. După a vazut-o și puștiul și a râs împreună cu parinții lui și s-au îndepărtat și ei. Ai început să iți faci din nou reprezentația și am mai ramas o dată. Cred ca aș fi ramas ore în șir, dacă nu m-ar fi tras fratele meu de-acolo. Eu am 19 ani și tu din câte mi s-a părut, verighetă. 
Nu știu daca mi-ai plăcut tu atât de mult (deși ești foarte frumos), cât mi-a placut numărul mare de filme pe care mi le-aș fi putut face in cap. Imi imaginam, de exemplu, ca te aștept acasă dupa ce am scris toata ziua povești pentru copii și le-am ilustrat și tu vii de la munca ta de magician, și stau cu capul pe pieptul tău plin de sclipici și îmi rămâne și mie puțin pe față.

Dacă am văzut eu prost, mi-ar plăcea să ieșim la o cafea.

8 oct. 2012

te-am iubit...iti mai aduci aminte...?...ascultam Dan Spataru...

                                                              Un domn o cauta pe Mihaela,  din Maramures.
A facut liceul la Minis, jud Arad, absolventa  promotia...2001-2002...care apoi a facut cel mai probabil o facultate in Cluj.

 http://www.youtube.com/watch?v=s387PpVjeW4

7 oct. 2012

Sacoul

Eu, o Lolita cu buze rosii.
Tu, un tip cu sacou peticit in coate.
Ne-am vazut ieri, 3 octombrie in metrou la Tineretului
Am coborat amandoi la Romana.Ne-am privit tot drumul apoi ne-am despartit. Te caut.

sora Mihaelei il cauta pe Mihai‏

Aseară (4.10.2012), pe Arena Națională, la meciul Steaua-Copenhaga, un băiat pe nume Mihai a făcut cunoștință cu o fată pe nume Mihaela. A stat pe rândul 15, sector 367 (intrare poarta A), era îmbrăcat cu un tricou alb și pantaloni scurți în carouri și purta ochelari de vedere cu rame negre, groase. Nici el nu a avut curaj să-i ceară numărul, nici ea să i-l dea.
Aș vrea tare mult să-l găsesc și să-i dau eu numarul de telefon al sora-mii.

Multumesc,
Oana

Un Schreder, doi Schrederi

Era la vernisajul lui Gopo. Au, pardon, Bodo, Bodo! :)

Expoziţia : o arsură conceptuală de gradul III. Cu lăutări. Simpatică.

Eu aveam o fustă scurtă scurtă şi strâmtă strâmtă. Leucoplast-like.  A quick “Urgo” in case of broken heart.

Tu înotai c-o mână şi cu cealaltă ..dădeai din picioare. :P

Nu. Dimpotrivă.

Tu aveai mâinile-n sân. Şi-o privire fixă, radioactiv-cernobîliană (ar merge aici cer-nobeliană..mmm..asta mai rar).  Cum să zic, era o privire de ..Schreder (ăla din ţestoasele Ninja, ştii), pironită în direcţia mea. Deşi, când spun asta, mă bazez, ce-i drept, pe un astigmatism netratat.

Anyway,  simţeam schrederu’ radiaţiilor în aura mea energetică, frate. Brusc, starea de repaos în care mă aventurasem în ultimele două minute nu mai era ce fusese odată. Aşa că mi-am deplasat fizicul de-acolo. A fost ceva mai greu cu psihicul.

Aveam acum o perspectivă din profil. Daaa, e leit Schreder. Ii lipseşte hlamida aia dăcât. O fi dat-o la curăţat.

Şi-aşa, fără hlamidă, Schreder, adică tu, trece pe lângă mine, adică treci. Hmm, still, drăguţ Schreder ăsta. Aşa dinspre nord, nord-vest. Ca o vară la polul nord. Gen...

To be or not to be…continued ?

3 oct. 2012

Fetelor din Control‏

Hey,

As vrea sa le spun celor doua fete (ingenue bystanders la accidentul denumit generic "eu times beers = un eu foarte, foarte beat") de la masa de langa mine, din Control (ce se aflau Vineri 28 Septembrie pe terasa, aproximez undeva pe la ora 12, poate 1 ) ca imi cer scuze, pentru ca au fost puse in prezenta alter-egoului meu imbibat, domnul Jackass.
In circumstante lipsite de atenuanta, sunt cu mult mai sarmant si in mod sigur cu mult mai galant. Sunt convins ca nu am avut nici inteligenta, nici galanta sa ma prezint si nici sa va spun ceva interesant si apoi sa ma dispersez in noapte. Sincer sa fiu regret etern a doua zi, de ce nu l-am lasat acasa pe egoul "trebuia sa ma opresc dupa a-3a bere" a.k.a "drunk Rhys Ifans ego" (devine domnul Jackass, abia pe la a 5-a bere)...dar fara el nu ar fi atat de interesante weekend-urile mele. 
Sper sa am ocazia sa ne reintalnim accidental, pe undeva prin Bucuresti, timp de o nano-secunda, cat sa va complimentez intr-un mod aparent trecator, pentru ceva aparent neobservat si apoi sa va urez o seara buna si sa imi vad de drum. So, fetelor din Control, de la masa de langa:

O seara/zi cat mai buna,

Dr. Jekyll

1 oct. 2012

Cateodata te indragostesti

Albastru. E tot ce vad de cateva saptamani. Ma trezesc si ma gandesc la albastru, ma culc tot cu inima la el si in mijlocul zilei ma trezesc umbland pe strazi cu albastru in suflet. Zilele in care primul lucru pe care il vad e albastru sunt cele mai reusite. Cateodata mi-e foarte dor de albastru. Doua forme perfecte de albastru,una langa alta, parte a visului meu de-o viata.
Banal, usor, treptat si finut albastrul asta de care vorbesc s-a cuibarit in sufletul meu. S-a ingropat in mine si e tot ce vreau acum. 
Ochii lui, albastrii cum am tot spus ascund toata puritatea lumii si ei m-au invatat cum sa iau totul usor. 
M-am indragostit. M-a naucit intr-o secunda. A fost ca in filme, lumea s-a oprit cand a intrat el. Eram intr-un club, deci muzica iti rupea urechile si eu eram chiar langa o boxa aproape lipita de ea. Era multe lume, foarte multa lume si nu stiu de ce in seara aia parea ca ii cunosc pe toti si mereu era cineva cu care vorbeam. Cand a aparut el, de nici unde, vesel, putin ametit, dansand si razand n-am mai auzit muzica, nu mai era nici forfota, era doar el. Nici eu nu cred ca mai eram atat de tare m-a ametit. 
Gratie tehnologiei am reusit sa dau de el destul de repede si totul a fost exact ca in momentul in care l-am vazut: usor. S-a creat o conexiune imediata si am vorbit ore in sir, parca ne cunosteam de o viata. 
De atunci tot ce vreau e albastru, cu el totul e bine. 
Cand razi tu "prince charming", faci lumea mai buna si pe mine ma faci un om mai bun. Mi se cutreiera toata existenta. 
Undeva intre o privire, un zambet, o mana intinsa in semn de "imi pare bine sa te cunosc" s-a schimbat tot universul meu, exact cand nu ma asteptam. Ai aparut fix cand voiam sa imi iau ramas bun de la dragoste. 
Acum, eu nu mai pot sa cer nimic universului, as fi haina. Trebuie sa recunosc ca tu ai intregit cercul meu de bine. Totul e la locul lui acum. 

25 sept. 2012

Draga Alex,‏

Am mai scris aici de cateva ori, dar din nou simt nevoia (apropo, tot tu esti tipul care a regizat piesa aia, in caz ca citesti site-ul asta).

Ce naiba e cu tine? Si cu starile astea ale tale? Si cu poza cu fata aceea? (Tipa nu m-a placut niciodata, eu n-am nimic cu ea, dar nu imi imaginez ca tu poti sa placi o asemenea fiinta). Si cu trenul? Si cu absenta ta fix de ziua fostei tale prietene, de care te-ai despartit mai demult, dupa o relatie la distanta destul de scurta?

Habar n-am ce sa mai scriu, dar vorba lui Meredith Grey:

"Here it is. Your choice- it's simple. Her or me. And I'm sure she's really great. But I love you. In a really really big- pretend to like your taste in music, let you eat the last piece of cheesecake, hold a radio over my head outside your window- unfortunate way that makes me hate you- love you. So pick me, choose me, love me."

Dar nu o sa faci asta. Pacat.

19 sept. 2012

Nu pot sa renunt la tine‏

As vrea sa renunt, sa nu-ti mai scriu, iti jur, dar nu pot. Nu poti sa-mi spui ca nu poti fi cu mine si atat, fara sa-mi zici si motivele. Acum doua zile am incercat sa ma impac cu ideea ca s-a terminat insa nu pot, nu pot sa fac asta, mai ales cand ma gandesc ce ai facut pentru mine.
Nu trece zi fara sa nu ma gandesc ca poate imi vei scrie si imi vei cere sa ne vedem... Nu pot sa renunt la tine. As face orice, crede-ma, orice imi ceri doar sa nu te pierd...
As striga in plina strada ce simt pentru tine si nu mi-ar pasa ce ar zice lumea si sti la ce ma refer.
In saptamana in care nu ai vrut sa ne mai vedem nu ai idee cum m-am simtit. Imi doream enorm de mult sa te vad. In ziua in care ne-am intalnit pe strada fara sa ne spunem nimic, in momentul in care am trecut unu pe langa celalalt inima o luase razna, nu am mai vazut nimic in fata ochilor, pentru cateva clipe nu stiu ce se intamplase cu mine, eram atat de bucuros ca te revad...
Crede-ma, esti persoana la care am visat si as face orice pentru fericirea ta.
Te rog din suflet nu ma indeparta.
Te caut pe strada, ma uit la fiecare persoana care imi iese in cale, mai ales cand ajung in zona Victoriei, te caut cu privirea si imi doresc sa vad si sa-mi spui ca iti doresti sa fi cu mine.
O sa astept mereu un semn de la tine, un mesaj sau un telefon in care sa-mi zici sa ne vedem, oriunde, oricand.
Liviu L.

12 sept. 2012

Calda si rece


Nu am cunoscut niciodata un om care trece prin stari calde si reci atat de repede ca tine, nu stiu sa scriu, nu am scris niciodata unei fete, dar tu ai fost o cometa care m-a lovit din plin ( cometa- alte comparatii erau de prisos, este plin blogul de dulcegarii).
Cand o sa citesti asta, probabil o sa fii plecata deja. M-ai sufocat, si nu pentru ca mi-ai fost prea mult alaturi, ci pentru ca te vedeam putin si apoi ma sufocam, si acum probabil sunt undeva acasa sufocandu-ma de nodul din gat pe care il lasi de fiecare data cand pleci.Nu fii suparata, te astept, si o sa ne revedem, si sunt sigura ca o sa fiu mereu indragostita de tine, SI daca te uit stiu ca o sa vii din nou SI o sa ma topesti, SI apoi o sa ma ingheti, pentru ca asa esti tu calda SI rece, apoi o sa revin, o sa te iubesc SI o sa ma iubesti si dupa trebuie sa pleci, SI o sa ma sufoc SI cine stie cand DRACU o sa vin DE TOT la tine, si o sa te sperii si nu o sa ma mai iubesti.
Dar pana atunci, o sa te astept mereu la aeroport, intarziata si in verde ( intarziata, pentru ca oglinda o sa fie mereu severa cu mine, cand vine vorba de TINE). „Stai cuminte”  :)

A.

Prea perfecta

pe muntele Ceahlau, la cabana din varf...   daca n-as fi stiut de ”Alba ca zapada” as fi zis ca esti mai frumoasa ca-n povesti. Iar cand te-am vazut la masa, am uitat de frig, de somn, de tot si de toate. Au fost 30 de minute traite din plind, ridicand privirea la tine si coborand-o inspre podea.    Iarta-ma ca te-am privit insistent. Dar totul a fost datorita ochilor tai negri, chipului tau gingas, care m-au lasat fara speranta de a gasi ceva mai inocent pe lumea asta. Acum imi domini gandurile si visele dar nu ma supar. Sper sa nu te uit iar tu sa ma fi uitat deja. Imi pare rau ca n-am indraznit sa-ti spun o vorba dar poate nu meritam atentie din partea ta. Esti ”prea perfecta” pentru mine.
Da!  Pot spune ca esti cea mai frumoasa din cate am vazut.   Pe curand, daca s-ar putea...

Ce mai fac ingerii?



Ai plecat..nu stiu de ce,nu stiu cum dar nu mai esti. E trist..e foarte trist cand ma gandesc ca nu o sa am nici macar posibilitatea de a te intalni vreodata, de a mai purta o discutie cu tine,nu o sa te mai aud cantand “Knockin’ on heaven’s door” niciodata, nu o sa-ti mai vad zambetul ala de om bun ce intr-o zi ar fi putut schimba lumea. Tu mi-ai dat speranta,m-ai facut sa cred ca inca mai exista oameni buni,nu credeam ca exista oameni ca tine,dar acum cred. Nici nu ai stiut ce impact ai avut asupra vietii mele,dar alea 3 zile de conversatii ce nu au fost deloc importante,dar parca au insemnat ceva.. m-au schimbat.Nu ma intereseaza daca tu m-ai uitat dupa doua zile,eu nu te-am uitat,asa sunt eu..nu uit oamenii speciali,speciali in cel mai frumos sens al cuvantului.
Sper ca vezi ce-ti scriu, sper ca au internet in rai,pentru ca stiu ca ai ajuns acolo..si mai sper ca exista un rai,un loc mai bun,ar fi pacat sa nu existe,asa ar avea si altii ocazia sa te cunoasca.
Nu prea ma descurc in aceste situatii,moartea nu ma inspira,doar imi da o stare ciudata,nu stiu ce simt,dar cand ma mai trezesc din nimic si imi amintesc ca nu mai esti e trist..e interminabil,nu am nicio solutie..e frustrant. Mi-ar fi placut sa te cunosc cu adevarat, sa fim prieteni, sa imi povestesti mai multe despre iubita ta pe care mi-am dat seama ca ai iubit-o mult,si ma bucur ca v-ati impacat inainte sa..pleci. Dar de ce? Am atatea intrebari si niciun raspuns. Dar sa nu uit..iti multumesc.

S-a terminat vara

Sunt fix doua luni de cand am intrat pe terasa. Ai fost primul pe care l-am vazut. Erai la masa cu ceilalti, vorbeati si v-ati oprit cand am intrat noi. Si-ati fost surprinsi sa vedeti cat de familiari eram cu lumea de acolo. In ziua aia, te-am vazut uitandu-te de cateva ori la mine, dar n-am avut curajul sa te privesc in ochi. Am mers in fiecare zi, sperand ca o sa imi zici ceva, ca o sa vi sa vorbesti cu mine, dar plecam repede de teama ca o sa fac ceva... nepotrivit. Dupa doua saptamani, in ultima zi, mi-am facut curaj sa merg sa-ti cer numarul. Nu am facut asta niciodata, nu sunt genul. Ma gandeam ca o sa zici ca sunt nebuna... dar mi l-ai dat. Si am vorbit mai mult dupa ce nu ne-am mai vazut decat atunci cand aveam ocazia sa o facem. S-a terminat vara si tu ai devenit rece. Inca ma fascinezi, sa stii.

 Creatza

4 sept. 2012

scrisoare de bun ramas‏

E ultima data cand iti mai scriu. Pentru ca vreau sa iesi din viata mea definitiv. Intotdeauna ai plecat cand mi-a fost mai greu. Desi ai stiut mereu cat de greu imi e sa imi deschid inima in fata cuiva, imediat ce am facut-o, te-ai intors pe calcaie si ti-ai vazut de drum. Si asta n-am sa pot sa-ti iert niciodata. Ai fost singurul om caruia i-am spus cat de greu mi-a fost anii astia si cat de singura sunt. Pentru ca nu spun nimanui, pentru ca imi duc tristetile si singuratatea ascunse intr-un rucsac, in spate. Si de fiecare data, ai fugit si m-ai lasat mai singura decat eram. Si am gresit, iertandu-te. Acum nu te mai iert, poti sa ramai acolo. Nu vreau sa vii inapoi. Nu asteptam nimic de la tine, nu ti-am cerut vreodata sa ma ajuti sau sa ma sprijini. As fi vrut doar sa fii prezent, sa nu ma mai simt singura. Ca  bataliile le port tot eu. Dar orgoliul tau a fost mereu mai important. Ai vrut sa ma domini, sa depind de tine si sa te rog sa vii inapoi. Dar sunt prea obisnuita cu raul ca sa mai plec capul. Am invatat sa ma descurc. Si n-ai inteles niciodata cat de mult te-am iubit, ca as fi scurs si ultima picatura de sange din mine ca sa fii fericit. Cata inocenta, cata naivitate si cata dragoste am pus in noi. Cat de sus iti ridicasem piedestalul.
De fiecare data cand ai simtit ca sunt vulnerabila, ai plecat. Ai vrut mereu sa ai ultimul cuvant, sa se faca doar voia ta. Si am tinut-o asa cativa ani. Intram in sevraj o data la doua sau trei luni. Era o panica greu de descris. Se intampla in momentul in care ma opream din alergat ca sa-mi trag respiratia si uitand ordinea numerelor imi lasam constiinta sa reinvie. Atunci intelegeam ca am fugit prea departe si ca ma indepartez cu fiecare clipa care trece. Si reveneam la tine.
Mi-ai zis ca ma iubesti prea tarziu. Eu am infruntat adevarul de ceva timp. Paralizata, inghetata, condamnata la rutina imi consum viata fara pic de speranta, tragand dupa mine o cruce a carei greutate se mareste in fiecare zi. Eu nu-mi pot opri sirul gandurilor, nu-mi pot elibera mintea, nu ma pot opri din alergat pentru ca atunci tot ce mi-ar mai ramane de facut este sa-mi constientizez durerea si mai ales neputinta. Nu am nimic de pierdut si tocmai de aceea imi las viata sa curga si ma las dusa de val.
Vreau sa nu te mai intorci, sa ma eliberez de tine si sa gasesc linistea. Vreau ce tu nu imi poti oferi. Nu ne vom intalni nici la linia de sosire, pentru ca eu nici macar nu am una.

Privirea ta

A trecut atat de mult timp de cand ai plecat. Am sperat  mult timp sa te reintalnesc, sa te mai vad o data. Privirea ta... Nu stiu daca am incetat sa imi mai doresc sau doar am obosit. Am renuntat. Mi-ai lipsit atat de mult. Mi-a lipsit rutina, convorbirile lungi. Dar alta rutina i-a luat locul. Alte sentimente. Alte dezamagiri. Alte greseli. Alte vorbe nespuse. Alta muzica. Regrete. Locuri noi, oameni noi. Prieteni noi.
Amintiri... Ultimele tale cuvinte au fost "noapte buna".
Inca iti mai pastrez numarul in memoria telefonului, dar nu am avut curaj sa sun. Nu mai am nimic de spus. S-au poate nu realizez acum. As vrea sa iti aud vocea linistita. Am si uitat cum e sunetul ei. 
Acum doua nopti te-am visat. Dupa atata timp. Ma intreb de ce, ce rost a avut visul? A fost ciudat.. 
Ma intreb daca te mai gandesti la mine uneori. As vrea sa cred ca da. Dar poate m-ai uitat...Nu mai conteaza. Nu voi intelege niciodata. 
Tie...noapte buna.
Eu plec sa caut fericirea. Tu ai gasit-o pe a ta.

3 sept. 2012

Bine ma, nu zice nimic! Nu mai zic nici io! Asa, sa vedem acum.
Care pe care am vazut deja; ca eu nu castig niciodata oricat m-as chinui, daca tie nu iti pasa.

O să ne vedem, niciodată, pt prima oară, la Scena.‏

Noi doi n-o să mai fim niciodată "la prima vedere". Eu cred că s-a creat între noi aşa o chestie în tot timpul ăsta, că mi-e clar că n-o să fim în stare să ne privim nici peste 5 ani ca pentru prima oară. Şi asta nu cred ca e neapărat de rău.

Mi-amintesc cu drag cum ţi-am zărit pentru prima oară rânjetul când m-ai văzut intrând pe terasă la Scena. Ne întâlneam cu treaba cu care am continuat să ne vedem încă vreo 2 luni după aia. Şi-abia apoi mi-am dat seama că te-aş vedea zilnic.

Tu eşti mă, şi-o să rămâi, cel mai mişto tip din viaţa mea. Chiar dacă nu eşti nici prea sufletist, nici prea matur. Dar eşti mişto, aşa cum eşti. Au trecut aproape 4 luni de când am încetat să mă mai trezesc iubita ta. Am făcut-o de câteva ori, pe fugă, când ni se făcea prea dor. Sau mi se făcea, nici acum nu ştiu sigur. Nu ştiu cum şi de ce ajungeam la tine şi mă trezeam dimineaţa, cu inima mică, privindu-te. Acum, parcă-mi pare rău că nu te-am crezut din prima când mi-ai dat drumu’. Acum chiar simt că tu chiar vroiai să plec. Şi nici nu m-aş mai întoarce.
Încă simt că aş vrea să fii conştient de ce poveste frumoasă am avut. De cum stăteam nopţile, la un vin, pe balcon cu cracii în sus şi vorbeam continuu despre tot, inclusiv despre geamul vecinilor pe care ţi-l doreai aşa tare. Cam aşa tare te doream şi eu, constant şi necondiţionat, deşi te aveam. Tu-ţi renovezi viaţa acum, îţi pui geamul ăla, fix aşa, chiar dacă te costă. Eu încă nu sunt în stare s-o fac. Şi asta mă costă şi mai mult.

Mi-ar plăcea să pot şterge tot şi să te văd pentru prima oară iar, la Scena. Să fie cald şi să să-ţi observ gambele mişto, pentru prima oară. Să te las să te indrgosteşti de mine din prima, şi să nu fie din sentimentul ăla de regret că ai lăsat odată una ca mine, care te iubea, să plece. Să fie doar momentul potrivit pentru tot şi pentru noi, şi să fie.

gogosar‏

Hmm. Frumos. 
Felul in care ai luat tu sigura pe tine o punga de la legume
ca sa pui doar un ardei rosu. Si l-ai dat la cantarit dupa ce l-ai aranjat la mijlocul
pungii. 
Mi-ai placut, dar gestul ala caraghios chiar m-a prins. 
De te mai vad nu raman cu gustul amar 
(si scuzele inventate pe moment sa nu!) 
ce l-am avut acum ca nu am intrat in vorba cu tine. 
Si daca e doar un schimb de doar doua replici. 
Apropo, eu eram baiatul cu perele.

Pentru Ovidiu din Timisoara:



Parca totul e absurd. Imi trec prin minte, ca intr-un film, scene fara legatura cu noi doi, de cand eram impreuna. Parca nimic nu are sens, parca nu-mi vine sa cred ca ai spus ca nu ma mai vrei.
Te voi iubi mereu.

Ana din Bucuresti

2 sept. 2012

Mi-e dor uneori. De casă. De copilul ăla.

   Acum viaţa e mai plină. Întotdeauna împingem lucrurile vechi deoparte şi facem loc pentru cele noi, dar eu ştiu cel mai bine cât de mult îmi plac lucrurile vechi.
Mi-e dor, de ce să mint, mi-e dor câteodată de oraşul meu, de ţara mea, de tot soiul de lucruri importante, neimportante.
Nu ştiu exact câţi prieteni mi-au rămas, nu am nici cea mai vagă idee câţi anume mi-am făcut, asta pentru că ştii şi tu cât de relativ e termenul ăsta, de prieten.
Cert e că viaţa te surprinde în asemenea hal, că te lasă schizofrenic în faze. Ba azi, ba mâine, ba anul viitor, cine ştie când se schimbă totul. Şi cum se schimbă.
Cine spunea că Lupul îşi schimbă părul, era cam într-o ureche. Oamenii se schimbă, lupii mor, orasele se duc. Toate se reeditează. 
 Câteodată mă uit la mine şi mă compar cu altele, cu alţii. Şi tu faci la fel. Mereu. Casa ta, maşina ta, prietena ta mai slabă sau mai grasă decât a lui X. Viciile tale care pot să te omoare mai devreme decât viciile celuilalt. Poate peste un an, peste doi, vom fi altcineva. Poate peste timpul acela, trecut peste scările de bloc, schimbările vor fi comparate nu cu ale altora, ci cu punctele anterioare din viaţa ta. 
Acum mult timp, pe vremea asta, renunţam la tine. Îmi spunai cât de importantă e viaţa ta fără mine. Îmi spuneai cât de mult înseamnă cariera. 
 Cum poate, voi înţelege şi eu într-o bună zi. Îmi povesteai încântat cum vei lua avionul doar cu bilet dus. 
Aşa am renunţat eu la tine, la povestea mea albastră. Tu ai fugit, cu iubita ta cu tot, pe care probabil o iubeai foarte mult, doar d-asta ai înşelat-o cu mine. Doar d-asta o minţeai că înveţi atâtea luni de zile. D-asta nu o sunai niciodată. Pentru că o iubeai făceai atât de multe lucruri.
 Prietenele mele de atunci mi-au spus că greşesc. Tu, cea mai mare greşeală pe care o făcusem până atunci, Fără să ştie urmările, Fără să ştie prietenele astea că atunci când iubeşti nu greşeşti. Pentru că eu te iubeam. Eram o proastă, doar îndrăgostiţii pot face asemenea tâmpenii. Ai plecat şi ai lăsat în urmă ceva ce credeai că va fi o epavă.
  Coşmarurile mele au început la o lună de la plecarea ta, dar nu aveau nicio legătură cu tine. Aveau legătură cu un om coşmar, despre care îţi spun doar în filme. Despre care te avertizează doar în anunţurile de la metrou. Ce contează, oricum copii nesupravegheaţi nu rămân copii mult timp, nu?
Cu încrederea mea sfâşiată nu ştiam cum să merg doi paşi fără să-mi fie teamă. Nu ştiam cum să spun două cuvinte fără să fiu speriată. Oriunde mergeam mă urmărea impresia unui  fel vânător.  Habar n-aveam cum să merg mai departe singură. Dar singurătatea nu vine decât pentru oamenii care cer asta, într-un mod sau altul. Inainte să spui ceva, îţi amintesc : doar când suntem pregătiţi, începem să nu mai fim singuri.Şi facem primul, al doilea, al cinzecilea pas. Abia când suntem pregătiţi nu mai înnumărăm paşii pe care-i facem spre celălalt.
Eu eram pregătită să fiu deschisă prima dată cu cineva. Să nu-mi mai pese atât de mult încât să pun măşti. Abia mă mutasem singură, în noul meu oraş. Stăteam într-un apartament unde dădeam mulţi bani, iar proprietara îmi fura lucrurile.
Hotărâtă să nu mă las călcată de oameni de nimic, m-am mutat. Iar. Îmi luasem pisica, pe care o iubesc şi despre care ştii. După patru luni am realizat că nimeni nu îţi dă casa, nici măcar cu chirie. Şi că unii oameni sunt atât de josnici încât pot inventa facturi false. Pentru care, dacă descoperi invenţiile de nimic, te pot lua la bătaie cu mare uşurinţă. Inutil să spun cum El mi-a fost alături. Unde El nu e Dumnezeu, dar înseamnă tot atât pentru mine. Unde alţii dau înapoi, acolo el face din cuvinte fapte. 
Nu pot, chiar nu pot să-l compar cu tine. Am aflat că ţi-ai părăsit prietena, sper din tot sufletul să nu fie aşa. De dragul ei sper. Sau, poate, îi e mai bine fără tine. Mie mi-a fost. Mai târziu, dar mi-a fost. 
Am mai aflat, de la un prieten, că te-ai întors în ţară.
Sau că nici măcar n-ai mai plecat. Măcar atât. Să fii sincer cu tine. Deşi n-am pretenţia asta de la tine.
C. nu-mi mai e prieten. În realitate, nu mi-a fost niciodată prieten. 
Mi-am luat şi a doua pisică, un motan, defapt. E alb. Are ochi albaştrii. Aude perfect.
În realitate, nu e al meu, e al nostru.
Stăm în apartamentul nostru acum. Pe care l-am mobilat aşa cum am vrut. Unde suntem fericiţi. Pentru că e acasă.
În sfârşit stiu cum e să fii fericită. Nu mulţumită. Nici bucuroasă. Fericită.
Am aflat în sfârşit că iubirea e adevărată când amândoi simt. Când niciunul nu vrea să plece. Când sunt unul şi acelaşi indiferent de diferenţe. Când certurile nu sunt pentru a afla
dacă veţi mai fi sau un cuplu, 
ci pentru a rezolva împreună.

Nu pot să-l compar cu tine, nici cu vreun alt om din lumea asta. 
Mi-e dor uneori. De casă. De copilul ăla.
Nu mi-e dor de tine. Oricât de mult mi-ar plăcea lucrurile vechi.
Viaţa te surpinde. Te face să triezi:
 Unele sunt vechituri, altele merită să stea toată viaţa cu tine.

Domnului………profesor…



Poate daca te-as fi vazut pe strada nu mi-ai fi atras atentia, dar te-am cunoscut intr-un cadru care mi-a permis sa te descopar. Drumul catre tine nu a fost deloc  greu, nici lung pentru ca m-ai fermecat de la primul curs, cu primele cuvinte rostite, la intersectia primelor priviri… Vocea ta puternica, dar de o tonalitate joasa, a actionat ca un IED asupra zidului moral care statea in fata mea.  Zidul a cazut in urma exploziei si asa am inceput sa te privesc altfel, cu ochii unei femei. Am vazut un barbat charismatic, sexy, care emana masculinitate prin fiecare vapor de aer expirat, extrem de inteligent,  cu o duritate mascata de eleganta gesturilor si a atitudinii. M-ai fermecat cand la un curs ne-ai vorbit in limba mujahideen-ilor…perfectiunea cu care te exprimai in limba lor m-a fascinat. De fapt ma fascinai tu, cu tot ce insemnai tu!

Esti un barbat complet. Pentru mine, piesa care completeaza perfect acest puzzle al masculinitatii este ceea ce faci tu, anume faptul ca ne asiguri protectie, ca ai grija de noi si ca iti pasa de tara.

Nu te-am vazut de vreo 2 ani,poate mai putin, dar pasiunea pe care mi-o starneste amintirea ta este la fel de fierbinte ca atunci cand stateam in banca si iti sorbeam fiecare cuvant si nu mai stiam ce sa fac pentru a-ti intra in gratii. Se pare ca in final am reusit J Mi-ai coordonat lucrarea de final si ti-a placut, chiar ai fost mandru de mine, iar eu eram atat de fericita cand te vedeam atat de interesat si captivat de tot ce iti scriam pe-acolo!

A fost o poveste cu Happy-end!
 
Te sarut cu dor,
E