Cred că au trecut 2 ani și mai bine de când
s-a întâmplat relatarea asta. Eu eram la volan, mă întorceam de la o
prietenă de-a mea și la un semafor a trebuit să opresc, era roșu. Lângă
mine a încetinit un taxi. Nimic neobișnuit. Eu de regulă, dacă nu
întotdeauna, mă uit prin jur când aștept la semafor. Data asta nu a
făcut excepție și privirea mea se oprește asupra unui tip minunat, care
stătea evident în spate. Nu era singur, în dreapta mai era un prieten cu
el. Nu am realizat, privirea mea rămăsese un pic mai mult ațintită
asupra lui. Drăguț, mi-a dat de înțeles că merg la băut în complex și mă
chema și pe mine cu ei. I-am arătat că sunt cu mașina și că nu pot bea,
și cam la asta s-a rezumat toată așa-zisă discuție. Au urmat câteva
secunde în care ne-am privit drăgălaș fără să schițăm nici în afară de
niște zâmbete tâmpe și sincere. Tare mi-aș dori să fii din oraș, dar
pariez că ești vreun străin din ăla mega bunoc. Aveam 18 ani pe-atunci,
acum am 20, dar oricum mi-ar fi plăcut să vă fi acompaniat, să știi că
de atunci rar trec câteva zile fără să mă gândesc la tine. Nici măcar
nu-mi amintesc cum arăți, am rămas cu farmecul tău. Să știi că nu mai
conduc Hyunday -ul ăla albastru, e al maică-mii. Am un Peugeot 206,
dinăla cu două uși. Mi-ar plăcea să te mai revăd o dată în viața asta,
sunt sigură că te-aș recunoaște!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu