25 sept. 2012

Draga Alex,‏

Am mai scris aici de cateva ori, dar din nou simt nevoia (apropo, tot tu esti tipul care a regizat piesa aia, in caz ca citesti site-ul asta).

Ce naiba e cu tine? Si cu starile astea ale tale? Si cu poza cu fata aceea? (Tipa nu m-a placut niciodata, eu n-am nimic cu ea, dar nu imi imaginez ca tu poti sa placi o asemenea fiinta). Si cu trenul? Si cu absenta ta fix de ziua fostei tale prietene, de care te-ai despartit mai demult, dupa o relatie la distanta destul de scurta?

Habar n-am ce sa mai scriu, dar vorba lui Meredith Grey:

"Here it is. Your choice- it's simple. Her or me. And I'm sure she's really great. But I love you. In a really really big- pretend to like your taste in music, let you eat the last piece of cheesecake, hold a radio over my head outside your window- unfortunate way that makes me hate you- love you. So pick me, choose me, love me."

Dar nu o sa faci asta. Pacat.

19 sept. 2012

Nu pot sa renunt la tine‏

As vrea sa renunt, sa nu-ti mai scriu, iti jur, dar nu pot. Nu poti sa-mi spui ca nu poti fi cu mine si atat, fara sa-mi zici si motivele. Acum doua zile am incercat sa ma impac cu ideea ca s-a terminat insa nu pot, nu pot sa fac asta, mai ales cand ma gandesc ce ai facut pentru mine.
Nu trece zi fara sa nu ma gandesc ca poate imi vei scrie si imi vei cere sa ne vedem... Nu pot sa renunt la tine. As face orice, crede-ma, orice imi ceri doar sa nu te pierd...
As striga in plina strada ce simt pentru tine si nu mi-ar pasa ce ar zice lumea si sti la ce ma refer.
In saptamana in care nu ai vrut sa ne mai vedem nu ai idee cum m-am simtit. Imi doream enorm de mult sa te vad. In ziua in care ne-am intalnit pe strada fara sa ne spunem nimic, in momentul in care am trecut unu pe langa celalalt inima o luase razna, nu am mai vazut nimic in fata ochilor, pentru cateva clipe nu stiu ce se intamplase cu mine, eram atat de bucuros ca te revad...
Crede-ma, esti persoana la care am visat si as face orice pentru fericirea ta.
Te rog din suflet nu ma indeparta.
Te caut pe strada, ma uit la fiecare persoana care imi iese in cale, mai ales cand ajung in zona Victoriei, te caut cu privirea si imi doresc sa vad si sa-mi spui ca iti doresti sa fi cu mine.
O sa astept mereu un semn de la tine, un mesaj sau un telefon in care sa-mi zici sa ne vedem, oriunde, oricand.
Liviu L.

12 sept. 2012

Calda si rece


Nu am cunoscut niciodata un om care trece prin stari calde si reci atat de repede ca tine, nu stiu sa scriu, nu am scris niciodata unei fete, dar tu ai fost o cometa care m-a lovit din plin ( cometa- alte comparatii erau de prisos, este plin blogul de dulcegarii).
Cand o sa citesti asta, probabil o sa fii plecata deja. M-ai sufocat, si nu pentru ca mi-ai fost prea mult alaturi, ci pentru ca te vedeam putin si apoi ma sufocam, si acum probabil sunt undeva acasa sufocandu-ma de nodul din gat pe care il lasi de fiecare data cand pleci.Nu fii suparata, te astept, si o sa ne revedem, si sunt sigura ca o sa fiu mereu indragostita de tine, SI daca te uit stiu ca o sa vii din nou SI o sa ma topesti, SI apoi o sa ma ingheti, pentru ca asa esti tu calda SI rece, apoi o sa revin, o sa te iubesc SI o sa ma iubesti si dupa trebuie sa pleci, SI o sa ma sufoc SI cine stie cand DRACU o sa vin DE TOT la tine, si o sa te sperii si nu o sa ma mai iubesti.
Dar pana atunci, o sa te astept mereu la aeroport, intarziata si in verde ( intarziata, pentru ca oglinda o sa fie mereu severa cu mine, cand vine vorba de TINE). „Stai cuminte”  :)

A.

Prea perfecta

pe muntele Ceahlau, la cabana din varf...   daca n-as fi stiut de ”Alba ca zapada” as fi zis ca esti mai frumoasa ca-n povesti. Iar cand te-am vazut la masa, am uitat de frig, de somn, de tot si de toate. Au fost 30 de minute traite din plind, ridicand privirea la tine si coborand-o inspre podea.    Iarta-ma ca te-am privit insistent. Dar totul a fost datorita ochilor tai negri, chipului tau gingas, care m-au lasat fara speranta de a gasi ceva mai inocent pe lumea asta. Acum imi domini gandurile si visele dar nu ma supar. Sper sa nu te uit iar tu sa ma fi uitat deja. Imi pare rau ca n-am indraznit sa-ti spun o vorba dar poate nu meritam atentie din partea ta. Esti ”prea perfecta” pentru mine.
Da!  Pot spune ca esti cea mai frumoasa din cate am vazut.   Pe curand, daca s-ar putea...

Ce mai fac ingerii?



Ai plecat..nu stiu de ce,nu stiu cum dar nu mai esti. E trist..e foarte trist cand ma gandesc ca nu o sa am nici macar posibilitatea de a te intalni vreodata, de a mai purta o discutie cu tine,nu o sa te mai aud cantand “Knockin’ on heaven’s door” niciodata, nu o sa-ti mai vad zambetul ala de om bun ce intr-o zi ar fi putut schimba lumea. Tu mi-ai dat speranta,m-ai facut sa cred ca inca mai exista oameni buni,nu credeam ca exista oameni ca tine,dar acum cred. Nici nu ai stiut ce impact ai avut asupra vietii mele,dar alea 3 zile de conversatii ce nu au fost deloc importante,dar parca au insemnat ceva.. m-au schimbat.Nu ma intereseaza daca tu m-ai uitat dupa doua zile,eu nu te-am uitat,asa sunt eu..nu uit oamenii speciali,speciali in cel mai frumos sens al cuvantului.
Sper ca vezi ce-ti scriu, sper ca au internet in rai,pentru ca stiu ca ai ajuns acolo..si mai sper ca exista un rai,un loc mai bun,ar fi pacat sa nu existe,asa ar avea si altii ocazia sa te cunoasca.
Nu prea ma descurc in aceste situatii,moartea nu ma inspira,doar imi da o stare ciudata,nu stiu ce simt,dar cand ma mai trezesc din nimic si imi amintesc ca nu mai esti e trist..e interminabil,nu am nicio solutie..e frustrant. Mi-ar fi placut sa te cunosc cu adevarat, sa fim prieteni, sa imi povestesti mai multe despre iubita ta pe care mi-am dat seama ca ai iubit-o mult,si ma bucur ca v-ati impacat inainte sa..pleci. Dar de ce? Am atatea intrebari si niciun raspuns. Dar sa nu uit..iti multumesc.

S-a terminat vara

Sunt fix doua luni de cand am intrat pe terasa. Ai fost primul pe care l-am vazut. Erai la masa cu ceilalti, vorbeati si v-ati oprit cand am intrat noi. Si-ati fost surprinsi sa vedeti cat de familiari eram cu lumea de acolo. In ziua aia, te-am vazut uitandu-te de cateva ori la mine, dar n-am avut curajul sa te privesc in ochi. Am mers in fiecare zi, sperand ca o sa imi zici ceva, ca o sa vi sa vorbesti cu mine, dar plecam repede de teama ca o sa fac ceva... nepotrivit. Dupa doua saptamani, in ultima zi, mi-am facut curaj sa merg sa-ti cer numarul. Nu am facut asta niciodata, nu sunt genul. Ma gandeam ca o sa zici ca sunt nebuna... dar mi l-ai dat. Si am vorbit mai mult dupa ce nu ne-am mai vazut decat atunci cand aveam ocazia sa o facem. S-a terminat vara si tu ai devenit rece. Inca ma fascinezi, sa stii.

 Creatza

4 sept. 2012

scrisoare de bun ramas‏

E ultima data cand iti mai scriu. Pentru ca vreau sa iesi din viata mea definitiv. Intotdeauna ai plecat cand mi-a fost mai greu. Desi ai stiut mereu cat de greu imi e sa imi deschid inima in fata cuiva, imediat ce am facut-o, te-ai intors pe calcaie si ti-ai vazut de drum. Si asta n-am sa pot sa-ti iert niciodata. Ai fost singurul om caruia i-am spus cat de greu mi-a fost anii astia si cat de singura sunt. Pentru ca nu spun nimanui, pentru ca imi duc tristetile si singuratatea ascunse intr-un rucsac, in spate. Si de fiecare data, ai fugit si m-ai lasat mai singura decat eram. Si am gresit, iertandu-te. Acum nu te mai iert, poti sa ramai acolo. Nu vreau sa vii inapoi. Nu asteptam nimic de la tine, nu ti-am cerut vreodata sa ma ajuti sau sa ma sprijini. As fi vrut doar sa fii prezent, sa nu ma mai simt singura. Ca  bataliile le port tot eu. Dar orgoliul tau a fost mereu mai important. Ai vrut sa ma domini, sa depind de tine si sa te rog sa vii inapoi. Dar sunt prea obisnuita cu raul ca sa mai plec capul. Am invatat sa ma descurc. Si n-ai inteles niciodata cat de mult te-am iubit, ca as fi scurs si ultima picatura de sange din mine ca sa fii fericit. Cata inocenta, cata naivitate si cata dragoste am pus in noi. Cat de sus iti ridicasem piedestalul.
De fiecare data cand ai simtit ca sunt vulnerabila, ai plecat. Ai vrut mereu sa ai ultimul cuvant, sa se faca doar voia ta. Si am tinut-o asa cativa ani. Intram in sevraj o data la doua sau trei luni. Era o panica greu de descris. Se intampla in momentul in care ma opream din alergat ca sa-mi trag respiratia si uitand ordinea numerelor imi lasam constiinta sa reinvie. Atunci intelegeam ca am fugit prea departe si ca ma indepartez cu fiecare clipa care trece. Si reveneam la tine.
Mi-ai zis ca ma iubesti prea tarziu. Eu am infruntat adevarul de ceva timp. Paralizata, inghetata, condamnata la rutina imi consum viata fara pic de speranta, tragand dupa mine o cruce a carei greutate se mareste in fiecare zi. Eu nu-mi pot opri sirul gandurilor, nu-mi pot elibera mintea, nu ma pot opri din alergat pentru ca atunci tot ce mi-ar mai ramane de facut este sa-mi constientizez durerea si mai ales neputinta. Nu am nimic de pierdut si tocmai de aceea imi las viata sa curga si ma las dusa de val.
Vreau sa nu te mai intorci, sa ma eliberez de tine si sa gasesc linistea. Vreau ce tu nu imi poti oferi. Nu ne vom intalni nici la linia de sosire, pentru ca eu nici macar nu am una.

Privirea ta

A trecut atat de mult timp de cand ai plecat. Am sperat  mult timp sa te reintalnesc, sa te mai vad o data. Privirea ta... Nu stiu daca am incetat sa imi mai doresc sau doar am obosit. Am renuntat. Mi-ai lipsit atat de mult. Mi-a lipsit rutina, convorbirile lungi. Dar alta rutina i-a luat locul. Alte sentimente. Alte dezamagiri. Alte greseli. Alte vorbe nespuse. Alta muzica. Regrete. Locuri noi, oameni noi. Prieteni noi.
Amintiri... Ultimele tale cuvinte au fost "noapte buna".
Inca iti mai pastrez numarul in memoria telefonului, dar nu am avut curaj sa sun. Nu mai am nimic de spus. S-au poate nu realizez acum. As vrea sa iti aud vocea linistita. Am si uitat cum e sunetul ei. 
Acum doua nopti te-am visat. Dupa atata timp. Ma intreb de ce, ce rost a avut visul? A fost ciudat.. 
Ma intreb daca te mai gandesti la mine uneori. As vrea sa cred ca da. Dar poate m-ai uitat...Nu mai conteaza. Nu voi intelege niciodata. 
Tie...noapte buna.
Eu plec sa caut fericirea. Tu ai gasit-o pe a ta.

3 sept. 2012

Bine ma, nu zice nimic! Nu mai zic nici io! Asa, sa vedem acum.
Care pe care am vazut deja; ca eu nu castig niciodata oricat m-as chinui, daca tie nu iti pasa.

O să ne vedem, niciodată, pt prima oară, la Scena.‏

Noi doi n-o să mai fim niciodată "la prima vedere". Eu cred că s-a creat între noi aşa o chestie în tot timpul ăsta, că mi-e clar că n-o să fim în stare să ne privim nici peste 5 ani ca pentru prima oară. Şi asta nu cred ca e neapărat de rău.

Mi-amintesc cu drag cum ţi-am zărit pentru prima oară rânjetul când m-ai văzut intrând pe terasă la Scena. Ne întâlneam cu treaba cu care am continuat să ne vedem încă vreo 2 luni după aia. Şi-abia apoi mi-am dat seama că te-aş vedea zilnic.

Tu eşti mă, şi-o să rămâi, cel mai mişto tip din viaţa mea. Chiar dacă nu eşti nici prea sufletist, nici prea matur. Dar eşti mişto, aşa cum eşti. Au trecut aproape 4 luni de când am încetat să mă mai trezesc iubita ta. Am făcut-o de câteva ori, pe fugă, când ni se făcea prea dor. Sau mi se făcea, nici acum nu ştiu sigur. Nu ştiu cum şi de ce ajungeam la tine şi mă trezeam dimineaţa, cu inima mică, privindu-te. Acum, parcă-mi pare rău că nu te-am crezut din prima când mi-ai dat drumu’. Acum chiar simt că tu chiar vroiai să plec. Şi nici nu m-aş mai întoarce.
Încă simt că aş vrea să fii conştient de ce poveste frumoasă am avut. De cum stăteam nopţile, la un vin, pe balcon cu cracii în sus şi vorbeam continuu despre tot, inclusiv despre geamul vecinilor pe care ţi-l doreai aşa tare. Cam aşa tare te doream şi eu, constant şi necondiţionat, deşi te aveam. Tu-ţi renovezi viaţa acum, îţi pui geamul ăla, fix aşa, chiar dacă te costă. Eu încă nu sunt în stare s-o fac. Şi asta mă costă şi mai mult.

Mi-ar plăcea să pot şterge tot şi să te văd pentru prima oară iar, la Scena. Să fie cald şi să să-ţi observ gambele mişto, pentru prima oară. Să te las să te indrgosteşti de mine din prima, şi să nu fie din sentimentul ăla de regret că ai lăsat odată una ca mine, care te iubea, să plece. Să fie doar momentul potrivit pentru tot şi pentru noi, şi să fie.

gogosar‏

Hmm. Frumos. 
Felul in care ai luat tu sigura pe tine o punga de la legume
ca sa pui doar un ardei rosu. Si l-ai dat la cantarit dupa ce l-ai aranjat la mijlocul
pungii. 
Mi-ai placut, dar gestul ala caraghios chiar m-a prins. 
De te mai vad nu raman cu gustul amar 
(si scuzele inventate pe moment sa nu!) 
ce l-am avut acum ca nu am intrat in vorba cu tine. 
Si daca e doar un schimb de doar doua replici. 
Apropo, eu eram baiatul cu perele.

Pentru Ovidiu din Timisoara:



Parca totul e absurd. Imi trec prin minte, ca intr-un film, scene fara legatura cu noi doi, de cand eram impreuna. Parca nimic nu are sens, parca nu-mi vine sa cred ca ai spus ca nu ma mai vrei.
Te voi iubi mereu.

Ana din Bucuresti

2 sept. 2012

Mi-e dor uneori. De casă. De copilul ăla.

   Acum viaţa e mai plină. Întotdeauna împingem lucrurile vechi deoparte şi facem loc pentru cele noi, dar eu ştiu cel mai bine cât de mult îmi plac lucrurile vechi.
Mi-e dor, de ce să mint, mi-e dor câteodată de oraşul meu, de ţara mea, de tot soiul de lucruri importante, neimportante.
Nu ştiu exact câţi prieteni mi-au rămas, nu am nici cea mai vagă idee câţi anume mi-am făcut, asta pentru că ştii şi tu cât de relativ e termenul ăsta, de prieten.
Cert e că viaţa te surprinde în asemenea hal, că te lasă schizofrenic în faze. Ba azi, ba mâine, ba anul viitor, cine ştie când se schimbă totul. Şi cum se schimbă.
Cine spunea că Lupul îşi schimbă părul, era cam într-o ureche. Oamenii se schimbă, lupii mor, orasele se duc. Toate se reeditează. 
 Câteodată mă uit la mine şi mă compar cu altele, cu alţii. Şi tu faci la fel. Mereu. Casa ta, maşina ta, prietena ta mai slabă sau mai grasă decât a lui X. Viciile tale care pot să te omoare mai devreme decât viciile celuilalt. Poate peste un an, peste doi, vom fi altcineva. Poate peste timpul acela, trecut peste scările de bloc, schimbările vor fi comparate nu cu ale altora, ci cu punctele anterioare din viaţa ta. 
Acum mult timp, pe vremea asta, renunţam la tine. Îmi spunai cât de importantă e viaţa ta fără mine. Îmi spuneai cât de mult înseamnă cariera. 
 Cum poate, voi înţelege şi eu într-o bună zi. Îmi povesteai încântat cum vei lua avionul doar cu bilet dus. 
Aşa am renunţat eu la tine, la povestea mea albastră. Tu ai fugit, cu iubita ta cu tot, pe care probabil o iubeai foarte mult, doar d-asta ai înşelat-o cu mine. Doar d-asta o minţeai că înveţi atâtea luni de zile. D-asta nu o sunai niciodată. Pentru că o iubeai făceai atât de multe lucruri.
 Prietenele mele de atunci mi-au spus că greşesc. Tu, cea mai mare greşeală pe care o făcusem până atunci, Fără să ştie urmările, Fără să ştie prietenele astea că atunci când iubeşti nu greşeşti. Pentru că eu te iubeam. Eram o proastă, doar îndrăgostiţii pot face asemenea tâmpenii. Ai plecat şi ai lăsat în urmă ceva ce credeai că va fi o epavă.
  Coşmarurile mele au început la o lună de la plecarea ta, dar nu aveau nicio legătură cu tine. Aveau legătură cu un om coşmar, despre care îţi spun doar în filme. Despre care te avertizează doar în anunţurile de la metrou. Ce contează, oricum copii nesupravegheaţi nu rămân copii mult timp, nu?
Cu încrederea mea sfâşiată nu ştiam cum să merg doi paşi fără să-mi fie teamă. Nu ştiam cum să spun două cuvinte fără să fiu speriată. Oriunde mergeam mă urmărea impresia unui  fel vânător.  Habar n-aveam cum să merg mai departe singură. Dar singurătatea nu vine decât pentru oamenii care cer asta, într-un mod sau altul. Inainte să spui ceva, îţi amintesc : doar când suntem pregătiţi, începem să nu mai fim singuri.Şi facem primul, al doilea, al cinzecilea pas. Abia când suntem pregătiţi nu mai înnumărăm paşii pe care-i facem spre celălalt.
Eu eram pregătită să fiu deschisă prima dată cu cineva. Să nu-mi mai pese atât de mult încât să pun măşti. Abia mă mutasem singură, în noul meu oraş. Stăteam într-un apartament unde dădeam mulţi bani, iar proprietara îmi fura lucrurile.
Hotărâtă să nu mă las călcată de oameni de nimic, m-am mutat. Iar. Îmi luasem pisica, pe care o iubesc şi despre care ştii. După patru luni am realizat că nimeni nu îţi dă casa, nici măcar cu chirie. Şi că unii oameni sunt atât de josnici încât pot inventa facturi false. Pentru care, dacă descoperi invenţiile de nimic, te pot lua la bătaie cu mare uşurinţă. Inutil să spun cum El mi-a fost alături. Unde El nu e Dumnezeu, dar înseamnă tot atât pentru mine. Unde alţii dau înapoi, acolo el face din cuvinte fapte. 
Nu pot, chiar nu pot să-l compar cu tine. Am aflat că ţi-ai părăsit prietena, sper din tot sufletul să nu fie aşa. De dragul ei sper. Sau, poate, îi e mai bine fără tine. Mie mi-a fost. Mai târziu, dar mi-a fost. 
Am mai aflat, de la un prieten, că te-ai întors în ţară.
Sau că nici măcar n-ai mai plecat. Măcar atât. Să fii sincer cu tine. Deşi n-am pretenţia asta de la tine.
C. nu-mi mai e prieten. În realitate, nu mi-a fost niciodată prieten. 
Mi-am luat şi a doua pisică, un motan, defapt. E alb. Are ochi albaştrii. Aude perfect.
În realitate, nu e al meu, e al nostru.
Stăm în apartamentul nostru acum. Pe care l-am mobilat aşa cum am vrut. Unde suntem fericiţi. Pentru că e acasă.
În sfârşit stiu cum e să fii fericită. Nu mulţumită. Nici bucuroasă. Fericită.
Am aflat în sfârşit că iubirea e adevărată când amândoi simt. Când niciunul nu vrea să plece. Când sunt unul şi acelaşi indiferent de diferenţe. Când certurile nu sunt pentru a afla
dacă veţi mai fi sau un cuplu, 
ci pentru a rezolva împreună.

Nu pot să-l compar cu tine, nici cu vreun alt om din lumea asta. 
Mi-e dor uneori. De casă. De copilul ăla.
Nu mi-e dor de tine. Oricât de mult mi-ar plăcea lucrurile vechi.
Viaţa te surpinde. Te face să triezi:
 Unele sunt vechituri, altele merită să stea toată viaţa cu tine.

Domnului………profesor…



Poate daca te-as fi vazut pe strada nu mi-ai fi atras atentia, dar te-am cunoscut intr-un cadru care mi-a permis sa te descopar. Drumul catre tine nu a fost deloc  greu, nici lung pentru ca m-ai fermecat de la primul curs, cu primele cuvinte rostite, la intersectia primelor priviri… Vocea ta puternica, dar de o tonalitate joasa, a actionat ca un IED asupra zidului moral care statea in fata mea.  Zidul a cazut in urma exploziei si asa am inceput sa te privesc altfel, cu ochii unei femei. Am vazut un barbat charismatic, sexy, care emana masculinitate prin fiecare vapor de aer expirat, extrem de inteligent,  cu o duritate mascata de eleganta gesturilor si a atitudinii. M-ai fermecat cand la un curs ne-ai vorbit in limba mujahideen-ilor…perfectiunea cu care te exprimai in limba lor m-a fascinat. De fapt ma fascinai tu, cu tot ce insemnai tu!

Esti un barbat complet. Pentru mine, piesa care completeaza perfect acest puzzle al masculinitatii este ceea ce faci tu, anume faptul ca ne asiguri protectie, ca ai grija de noi si ca iti pasa de tara.

Nu te-am vazut de vreo 2 ani,poate mai putin, dar pasiunea pe care mi-o starneste amintirea ta este la fel de fierbinte ca atunci cand stateam in banca si iti sorbeam fiecare cuvant si nu mai stiam ce sa fac pentru a-ti intra in gratii. Se pare ca in final am reusit J Mi-ai coordonat lucrarea de final si ti-a placut, chiar ai fost mandru de mine, iar eu eram atat de fericita cand te vedeam atat de interesat si captivat de tot ce iti scriam pe-acolo!

A fost o poveste cu Happy-end!
 
Te sarut cu dor,
E