31.10.2012‏

Erai in troilebuzul 90 azi. Mi-au atras atentia dread-urile tale. Imi plac baietii cu dread-uri. Ne-am uitat cateva secunde unul la altul. Am zambit. Aveai o fata senina. Eu am coborat la Foisorul de foc. Tu ai plecat mai departe.

Ada

"Am ales să scriu aici toate cuvintele pe care n-am avut curajul să ți le spun in față. Mi-e mai ușor așa. Desi stiu că nu am nici un drept, aici sunt doar eu și pot să te judec așa cum crede sufletul meu de cuvință. Aici pot să iți spun că ești prea lașă și că nu fugi numai de mine și de iubirea mea, ci și de inima ta și de sentimentele tale. Știu că mă iubești la fel de mult cum te iubesc eu. O spun ochii tăi, buzele tale, mâinile tale. O spune sufletul tău. Eu văd lucrurile așa cum tu nu le poți vedea acum. Ești prea tulburată de tot ce s-a intâmplat. De despărțirea ta. De apariția mea în viața ta. De tot ce e între noi. Te las să pleci, așa cum alegi tu acum, știind că te vei intoarce. Cu inima strânsă și cu ochii plini de lacrimi te vei întoarce. Până la urmă ăsta e testul suprem pe care îl vei da. Vreau și eu să văd cât poți rezista fără mine. Eu știu ce tu nu știi acum - că tu ești a mea așa cum și eu sunt al tău, că nu a fost nici o întâmplare să ne întâlnim și să ne iubim cu atâta intensitate. Ai să vezi cu uimire ca viața ta n-are sens fără mine. Ai să vezi cum fiecare lucru mărunt îți va aduce aminte de mine. Inima ta va tresări de fiecare dată când vei simți parfumul meu. O să ți se umple ochii de lacrimi la fiecare melodie de-a noastră pe care ai s-o auzi. Te vei gândi la mine atunci când te vei trezi și mă vei avea în gând mereu. Te vei gândi la mine când vei vedea Converși albi. Te vei gândi la mine când ai să vezi pe cineva cu cămașă albă. Te vei gândi la mine când îți va cere un pacient Tador. Știi tu de ce.Te vei gândi la mine de fiecare dată când o să respiri, sau când îți va bate inima. Vreau numai să știi că eu sunt aici. Și te aștept. Și te iert pentru toată nebunia asta. Pentru că te iubesc. Infinit te iubesc. Și te-am iubit de când mă știu. Numai că te-am găsit de-abia acum."

O sansa ?

Te-ai pierdut in negura timpului de mult timp, nici nu mai stiu unde stai - Sibiu, Cluj, Bucuresti … uneori iti incurc si numele – Bogdan sau Dan? Figura ta insa nu o s-o uit niciodata, in special atunci, cand incapatanata nu vroiam sa iti accord nicio sansa, nici macar o idee de sansa…nimic!. Il aveam pe “nu” in brate si nu vroiam sa mai aud nimic altceva.

Ai renuntat pana la urma… si de atunci mai mult sau mai putin imi pare rau de alegerea mea.  De atunci am inceput sa sper ca exista o a doua sansa … spun “sper” pentru ca inca, in mod ironic, nu am intalnit-o.

De curand ma aflu intr-o situtatie similara, eu sunt cea care “viseaza” la o sansa… poate de aceea mi-am si adus aminte de tine … de cum a fost.

Nu iti scriu tie, nu imi scriu mie … e mult prea tarziu pentru asta … nici acum nu e nimic de facut, el deja s-a hotarat, (sau asa mi se pare) … dar scriu pentru cei care citesc si in egoismul lor refuza sa se deschida in fata altuia, sa se ofere pe sine, sa fie cat mai naturali … si mai ales scriu pentru cei care se sperie de persoanele care indiferent de moment sunt ei insisi.

Hei, Alex‏

Voiam sa-ti spun doar ca... nu-i problema ca nu ai stat mai mult in duminica aceea. M-am simtit foarte bine oricum. Desi cred ca te-am imbratisat cam mult, nu mai voiam sa-ti dau drumul.

Si te rog ai grija de tine, ca iar te vad trist.

Imi dai un semn cand mai vrei sa mergem, da?

Aa, si nu mai suferi dupa tipa aceea. Banuiesc eu cine e, tocmai de aia nu merita iubirea ta. Stii, ciocolata ar putea vindeca rana asta a ta din suflet. Vezi? Din cauza asta ti-am adus ciocolata. Cine iti mai aduce tie ciocolata?

Pt Alex, tipul de la Carturesti‏

Stateai cumintel pe un scaun si rasfoiai o carte. Ai tras de cateva ori cu ochiul la mine, nu am vrut sa te deranjez si nici sa te lovesc cu firul de la castile mele, nu am facut-o intentionat. Mi-am cerut scuze si  am mers mai departe, dar dintr-o data m-am trezit cu tine in spatele meu. :) Mi-ai intins o mana si mi-ai spus ..."Eu sunt Alex, poate nu o sa te mai vad niciodata. Cum facem? Un nr de tel sau o adresa de fbk?" Imi pare rau ca nu am fost prea comunicativa. Ahhhh! Nu stiu de ce nu ti-am lasat nr meu de telefon. :| Am vrut sa ma intorc sa-ti las nr de telefon, nu stiu de ce nu am facut-o....:(  Nu stiu ce a fost cu mine, te-am tot cautat pe fbk, dar sunt 100002767647 de  pers cu numele ala.... Imi este imposibil sa te gasesc. Oare tu ai incercat sa ma cauti? Alex D.  Asta daca nu a fost o gluma. O sa mai trec pe acolo, poate o sa te mai vad, data viitoare nu-mi mai scapi. :P

biciclistului din tren de la o biciclista‏

"Trenul s-a pornit din Timisoara pe la 8:22, eu am urcat in Avrig la 15:35. Undeva intre aceste ore ai urcat si tu, poate chiar din Sibiu, de unde ar fi trebuit sa plec si eu initial.  Ti-am remarcat bicicleta de cum am urcat in vagon, Cube alb . Avea si un sitcker, cu un link, lipit pe cadru, in fata, dar nu m-am gandit sa-l retin. Mi-am asezat bicicleta (o mtb rock machine heatwave portocalie) langa a ta. Biletul meu n-avea loc asa ca am sprijinit peretele in vagonul de biciclete. Te tot strecurai printre noi ca sa cobori la tigara. Eu nu fumez. Ti-am observat adidasii.  Asa  mi-am si dat seama ca e bicicleta ta, inainte sa cobori impreuna cu ea la Bucuresti. Ar fi fost un inceput bun de conversatie.  Ar fi fost..."

Uite ce-a fost astă vară‏

Știi... când vrei, poți fi foarte de treabă. Și drăguță. Dar doar când vrei. Și spun asta pentru că de multe ori nu vrei. Pentru că ești prea ocupată să fii bosumflată din cine știe ce cauză. De multe ori, prietenul tău. Fostul tău prieten. Câteodată ești foarte antisocială, preferi să stai singură în casă în loc să ieși cu noi. Știi, noi nu suntem niște unii care n-au altă plăcere decât să se ducă în Vamă să se îmbete, așa cum poate ai crezut. Eu și gașca mea chiar suntem niște oameni în regulă, doar că puși pe distracție și trăit viața. Dar te înțeleg, tu ai problemele tale, vârsta ta (să zicem aproape majoră), treburile tale. Asta e. Sau asta a fost.

Nu a fost drăguț din partea ta nici că m-ai făcut să mă îndrăgostesc așa deodată, fără să mă întrebi nimic, ca și cum cineva ar fi venit prin spatele meu pe stradă și mi-ar fi tras un pumn. Fără niciun motiv, fără să îmi afle părerea despre asta înainte și nici măcar după. Ei, da, știu, dragostea, iubirea, sunt termeni care în mod normal ar trebui să se refere la lucruri mult mai mărețe și mai trainice și nici mie nu îmi place să folosesc cuvinte mari. Bine, deci mi s-au aprins un pic călcâiele, poate nu m-am îndrăgostit.

Dar cum și de ce? Ia spune-mi, avem ceva în comun? Pentru că eu aș zice că nu. Nici eu nu știu ce a fost în capul meu vara asta. Probabil pentru că nu puteam să accept că e posibil așa ceva. Voiam să te ating sau să mă atingi încă o dată, măcar întâmplător, mă gândeam că aș putea să îți spun ceva, dar probabil că pe tine te interesa mai mult să vorbești la telefon cu ăla. Iar eu mă gândeam să ascult de vocea rațiunii, așa cum fac de obicei. Dar poate e mai bine așa, sunt convins că am evitat o serie de lucruri neplăcute, indiferent care ar fi fost răspunsul tău.

S-a terminat și vacanța, ai plecat. Eram convins că durerea va mai ține un pic, dar apoi totul va trece și voi reveni la viața mea normală. Nu a fost chiar așa, pentru că ai apărut din nou în momentele în care mă așteptam cel mai puțin. Ai apărut și ai fost la fel, exact așa cum te-am descris mai sus. Ai venit și ai plecat. Acum nici eu nu știu ce să mai cred. De parcă înainte știam? Îmi e imposibil să spun ce aș vrea să se întâmple dacă ar veni cumva din senin, fără măcar să mă duc la baltă cu undița, peștișorul de aur. Mi-ar plăcea totuși să fi simțit și tu ceva astă vară.

Care e scopul celor scrise mai sus? Am zis că poate mă descarc. Nu că nu aș avea prieteni mai apropiați cu care aș fi putut să împărtășesc toată povestea asta. Am considerat totuși că e mai bine să rămână așa. Iar tu? Tu mi-ar plăcea să citești, dar să nu fii sigură că e vorba de tine. Să zici că parcă aș fi eu, dar totuși e imposibil. Acum ești departe, undeva la 5-600 km. Pentru multă vreme vei fi departe. Dar poate e mai bine așa. Nu, sigur e mai bine așa.

Fetei de pe scarile de la Universitate

Nu am apucat sa-ti spun. Esti asa de frumoasa...

Cosmin

și din când în când ne mai cunoaștem o dată

prima oară ne-am văzut în 2008. era a treia zi de bestfest și așteptam să înceapă manu chao. îmi părăsisem gașca cu care venisem să mă întâlnesc cu doi foști colegi. și printre discuțiile cu ei și un pahar de bere, ai apărut și tu. tipul cu ochelari și teniși colorați, multpreîndrăznețcuoameniabiacunoscuți, dar destul de interesant cât să-mi rămână mintea la tine câte zile după. te-ai prezentat și am schimbat câteva cuvinte. a început apoi concertul și-ai dispărut. 

au trecut apoi câțiva ani până la următoarea revedere. 4 iunie 2011, înainte de concertul suede. n-am mai avut aceeași tresărire. poate pentru că pe-atunci eram cu cineva sau poate pentru că și tu erai cu cineva.  

ne-am mai cunoscut o dată chiar anul ăsta, din nou la bestfest. ai apărut, ca prima dată, în fața mea și mi-ai întins mâna. după un "ne-am mai cunoscut de câteva ori" spus zâmbind, ți-am zis din nou numele meu. ai scos un "aaa, da, da" forțat, dar se vedea că nu știi cu cine vorbești.  nici măcar nu m-a deranjat. îmi plăceau întâmplările astea. erau ca o joacă și nu le dădeam foarte mare importanță. și poate ar fi fost frumos să rămână așa.  

dar săptămâna trecută te-am văzut din nou. eu. tu nu. cele câteva minute dinaintea unui concert s-au transformat în zeci de minute, iar joaca aia s-a transformat în altceva. ți-am analizat fiecare mișcare, ți-am admirat dezinvoltura cu care vorbești în fața a zeci de oameni și mi-ai făcut inima să bată ca nebuna când, după stingerea luminilor, te-ai așezat în fața mea la film. dar săptămâna aia s-a terminat și mă tot gândesc...dragă v., mi-ar plăcea să ne cunoaștem din nou!

Paul din 601!‏

16 30...Universitate...163-ul nu se mai arată așa că 601 scrie pe noi, Alex.
16 33...Cișmigiu...tu aștepți cumințel autobuzul, dar parcă nu ești hotărât să urci. Te găsesc a fi varianta cu 20 de ani mai tânără a unui prof de care m-am îndrăgostit în primul an de facultate. Te uiți debusolat în jur și te așezi pe unul din ultimele scaune.
16 37...Prietena mea, Alex, nu este de acord cu asemănarea pe care o găsesc între tine și prof...poate are dreptate. Dacă aș fi mai curajoasă, aș aplica strategia Ancăi și te-aș privi în ochi până mi-ai da atenție sau mi-aș scrie numărul de telefon pe praful de pe geamul din fața mea..dar nu sunt așa curajoasă.
16 41...Lângă tine se așează un tip de culoare și aveți o conversație în engleză. Cum nu am un auz foarte fin nu îmi pot da seama care dintre voi este străin, dar cum el nu arată chiar ca un român neaoș, prefer să cred că e vorba despre tine. Începi să butonezi la smartphone-ul tău și eu mă rog să nu îi trimiți mesaje iubitei tale.
1645...În fața mea stau acum două doamne și nu mai reușesc să dau de tine nici măcar cu privirea. O clipă de neatenție și deja ești la ușă pregătit să cobori la căminele de la geografie...Aș fi putut să intuiesc că ești un geograf în devenire: ochelari cu rame negre, vesta neagră de fâș, cămașa kaki de american rebel, pantaloni bej, habar nu am cu ce ești încălțat, dar ai niște mâini frumoase. Nu știu cum ar putea să te cheme...Alex sugerează că ți s-ar potrivi Bogdan...eu cred mai degrabă că arăți ca un Paul.
1647...Coborâm din autobuz și trei tipe ne propun să încercăm o schimbare de look de la nu-știu-ce firmă de produse cosmetice. Dacă nu mă mai recunoaște Paul din 601? Refuzăm subtil...

It could have been a love story...‏

Luni seara, prin zona Pietei Romane, erai la semafor, asteptand, in intersectie la McDonalds. Tu esti tipul cu parul (saten?) cret si putin lung cu un sacou maro deschis. Eu - parul lung, usor ondulat, un sacou verde inchis si o geanta rosie; am trecut prin spatele tau.

Ne-am privit. Cat? 2-3 secunde?

Am zambit abia dupa ce am luat-o spre dreapta, m-am intors, dar am vazut ca se facuse deja verde.

Totul a inceput intr-o seara, era destul de frig, veneam de la munca.....eram obosita, am pasit in magazin sa cumpar o ciocolata pentru una dintre surorile mele. Erai nou in acel magazin, era prima data cand te vedeam acolo. La inceput am vrut sa ma iau de tine, ma enervai cumplit ca te tot tineai dupa mine, doar nu credeai ca puteam sa iau ceva de pe raft fara sa platesc, nu?  A doua zi a fost suficient sa zambesti ca sa se schimbe totul. :) Cateva luni am tot  filtrat, nimic mai mult, ma asteptam sa faci ceva, sa spui ceva....orice. Au trecut ceva ani de atunci, dar de la un timp am inceput sa ma gandesc iar la tine.  Imi dadeai zambetul pe buze . Ai lucrat la un magazin in zona Iancului. Eu sunt tipa blonda cu ochii albastri. :)

Pasagerului zâmbitor‏

Cred că au trecut 2 ani și mai bine de când s-a întâmplat relatarea asta. Eu eram la volan, mă întorceam de la o prietenă de-a mea și la un semafor a trebuit să opresc, era roșu. Lângă mine a încetinit un taxi. Nimic neobișnuit. Eu de regulă, dacă nu întotdeauna, mă uit prin jur când aștept la semafor. Data asta nu a făcut excepție și privirea mea se oprește asupra unui tip minunat, care stătea evident în spate. Nu era singur, în dreapta mai era un prieten cu el. Nu am realizat, privirea mea rămăsese un pic mai mult ațintită asupra lui. Drăguț, mi-a dat de înțeles că merg la băut în complex și mă chema și pe mine cu ei. I-am arătat că sunt cu mașina și că nu pot bea, și cam la asta s-a rezumat toată așa-zisă discuție. Au urmat câteva secunde în care ne-am privit drăgălaș fără să schițăm nici în afară de niște zâmbete tâmpe și sincere. Tare mi-aș dori să fii din oraș, dar pariez că ești vreun străin din ăla mega bunoc. Aveam 18 ani pe-atunci, acum am 20, dar oricum mi-ar fi plăcut să vă fi acompaniat, să știi că de atunci rar trec câteva zile fără să mă gândesc la tine. Nici măcar nu-mi amintesc cum arăți, am rămas cu farmecul tău. Să știi că nu mai conduc Hyunday -ul ăla albastru, e al maică-mii. Am un Peugeot 206, dinăla cu două uși. Mi-ar plăcea să te mai revăd o dată în viața asta, sunt sigură că te-aș recunoaște!

Magician in Centrul Vechi‏

Mă plimbam cu fratele meu prin centrul vechi acum vreo 2 luni și am văzut la un moment dat o adunatură de oameni. În centrul adunăturii erai tu.

Făceai tot felul de șmecherii și giumbușlucuri. Erai foarte îndemânatic și arătai ca un rus, înalt, tuns periuță, cu ochii sclipicioși (poate și din cauza costumului) și prindeai foarte bine la public. După ce ai terminat reprezentația, oamenii au inceput să o ia care-încotro, dar eu am rămas să mă mai uit puțin la tine. Niște părinți cu un copil veniseră să iți spună ceva și ai fost drăguț și i-ai mai facut celui mic un truc magic. Ăsta e singurul pe care mi-l mai aduc aminte. El alegea o carte, tu amestecai cărțile și când trebuia să ghicești ce carte alesese, ai greșit. Și copilul se simțea prost cumva că tu ai greșit. Ai mai incercat o data și iar ai greșit. Părea că nu înțelegi ce se intâmplă, i-ai arătat copilului toate cărțile și l-ai rugat să iți arate ce carte alesese. În timp ce desfăceai pachetul în fața lui, am observat : cartea corectă iți atârna între buze. După a vazut-o și puștiul și a râs împreună cu parinții lui și s-au îndepărtat și ei. Ai început să iți faci din nou reprezentația și am mai ramas o dată. Cred ca aș fi ramas ore în șir, dacă nu m-ar fi tras fratele meu de-acolo. Eu am 19 ani și tu din câte mi s-a părut, verighetă. 

Nu știu daca mi-ai plăcut tu atât de mult (deși ești foarte frumos), cât mi-a placut numărul mare de filme pe care mi le-aș fi putut face in cap. Imi imaginam, de exemplu, ca te aștept acasă dupa ce am scris toata ziua povești pentru copii și le-am ilustrat și tu vii de la munca ta de magician, și stau cu capul pe pieptul tău plin de sclipici și îmi rămâne și mie puțin pe față.

Dacă am văzut eu prost, mi-ar plăcea să ieșim la o cafea.

te-am iubit...iti mai aduci aminte...?...ascultam Dan Spataru...

                                                              Un domn o cauta pe Mihaela,  din Maramures.

A facut liceul la Minis, jud Arad, absolventa  promotia...2001-2002...care apoi a facut cel mai probabil o facultate in Cluj.

 http://www.youtube.com/watch?v=s387PpVjeW4

Sacoul

Eu, o Lolita cu buze rosii.

Tu, un tip cu sacou peticit in coate.

Ne-am vazut ieri, 3 octombrie in metrou la Tineretului

Am coborat amandoi la Romana.Ne-am privit tot drumul apoi ne-am despartit. Te caut.

sora Mihaelei il cauta pe Mihai‏

Aseară (4.10.2012), pe Arena Națională, la meciul Steaua-Copenhaga, un băiat pe nume Mihai a făcut cunoștință cu o fată pe nume Mihaela. A stat pe rândul 15, sector 367 (intrare poarta A), era îmbrăcat cu un tricou alb și pantaloni scurți în carouri și purta ochelari de vedere cu rame negre, groase. Nici el nu a avut curaj să-i ceară numărul, nici ea să i-l dea.

Aș vrea tare mult să-l găsesc și să-i dau eu numarul de telefon al sora-mii.

Multumesc,

Oana

Un Schreder, doi Schrederi

Era la vernisajul lui Gopo. Au, pardon, Bodo, Bodo! :)

Expoziţia : o arsură conceptuală de gradul III. Cu lăutări. Simpatică.

Eu aveam o fustă scurtă scurtă şi strâmtă strâmtă. Leucoplast-like.  A quick “Urgo” in case of broken heart.

Tu înotai c-o mână şi cu cealaltă ..dădeai din picioare. :P

Nu. Dimpotrivă.

Tu aveai mâinile-n sân. Şi-o privire fixă, radioactiv-cernobîliană (ar merge aici cer-nobeliană..mmm..asta mai rar).  Cum să zic, era o privire de ..Schreder (ăla din ţestoasele Ninja, ştii), pironită în direcţia mea. Deşi, când spun asta, mă bazez, ce-i drept, pe un astigmatism netratat.

Anyway,  simţeam schrederu’ radiaţiilor în aura mea energetică, frate. Brusc, starea de repaos în care mă aventurasem în ultimele două minute nu mai era ce fusese odată. Aşa că mi-am deplasat fizicul de-acolo. A fost ceva mai greu cu psihicul.

Aveam acum o perspectivă din profil. Daaa, e leit Schreder. Ii lipseşte hlamida aia dăcât. O fi dat-o la curăţat.

Şi-aşa, fără hlamidă, Schreder, adică tu, trece pe lângă mine, adică treci. Hmm, still, drăguţ Schreder ăsta. Aşa dinspre nord, nord-vest. Ca o vară la polul nord. Gen...

To be or not to be…continued ?

Fetelor din Control‏

Hey,

As vrea sa le spun celor doua fete (ingenue bystanders la accidentul denumit generic "eu times beers = un eu foarte, foarte beat") de la masa de langa mine, din Control (ce se aflau Vineri 28 Septembrie pe terasa, aproximez undeva pe la ora 12, poate 1 ) ca imi cer scuze, pentru ca au fost puse in prezenta alter-egoului meu imbibat, domnul Jackass.

In circumstante lipsite de atenuanta, sunt cu mult mai sarmant si in mod sigur cu mult mai galant. Sunt convins ca nu am avut nici inteligenta, nici galanta sa ma prezint si nici sa va spun ceva interesant si apoi sa ma dispersez in noapte. Sincer sa fiu regret etern a doua zi, de ce nu l-am lasat acasa pe egoul "trebuia sa ma opresc dupa a-3a bere" a.k.a "drunk Rhys Ifans ego" (devine domnul Jackass, abia pe la a 5-a bere)...dar fara el nu ar fi atat de interesante weekend-urile mele. 

Sper sa am ocazia sa ne reintalnim accidental, pe undeva prin Bucuresti, timp de o nano-secunda, cat sa va complimentez intr-un mod aparent trecator, pentru ceva aparent neobservat si apoi sa va urez o seara buna si sa imi vad de drum. So, fetelor din Control, de la masa de langa:

O seara/zi cat mai buna,

Dr. Jekyll

Cateodata te indragostesti

Albastru. E tot ce vad de cateva saptamani. Ma trezesc si ma gandesc la albastru, ma culc tot cu inima la el si in mijlocul zilei ma trezesc umbland pe strazi cu albastru in suflet. Zilele in care primul lucru pe care il vad e albastru sunt cele mai reusite. Cateodata mi-e foarte dor de albastru. Doua forme perfecte de albastru,una langa alta, parte a visului meu de-o viata.

Banal, usor, treptat si finut albastrul asta de care vorbesc s-a cuibarit in sufletul meu. S-a ingropat in mine si e tot ce vreau acum. 

Ochii lui, albastrii cum am tot spus ascund toata puritatea lumii si ei m-au invatat cum sa iau totul usor. 

M-am indragostit. M-a naucit intr-o secunda. A fost ca in filme, lumea s-a oprit cand a intrat el. Eram intr-un club, deci muzica iti rupea urechile si eu eram chiar langa o boxa aproape lipita de ea. Era multe lume, foarte multa lume si nu stiu de ce in seara aia parea ca ii cunosc pe toti si mereu era cineva cu care vorbeam. Cand a aparut el, de nici unde, vesel, putin ametit, dansand si razand n-am mai auzit muzica, nu mai era nici forfota, era doar el. Nici eu nu cred ca mai eram atat de tare m-a ametit. 

Gratie tehnologiei am reusit sa dau de el destul de repede si totul a fost exact ca in momentul in care l-am vazut: usor. S-a creat o conexiune imediata si am vorbit ore in sir, parca ne cunosteam de o viata. 

De atunci tot ce vreau e albastru, cu el totul e bine. 

Cand razi tu "prince charming", faci lumea mai buna si pe mine ma faci un om mai bun. Mi se cutreiera toata existenta. 

Undeva intre o privire, un zambet, o mana intinsa in semn de "imi pare bine sa te cunosc" s-a schimbat tot universul meu, exact cand nu ma asteptam. Ai aparut fix cand voiam sa imi iau ramas bun de la dragoste. 

Acum, eu nu mai pot sa cer nimic universului, as fi haina. Trebuie sa recunosc ca tu ai intregit cercul meu de bine. Totul e la locul lui acum.