Noi doi n-o să mai fim niciodată "la prima vedere". Eu cred că s-a
creat între noi aşa o chestie în tot timpul ăsta, că mi-e clar că n-o să
fim în stare să ne privim nici peste 5 ani ca pentru prima oară. Şi
asta nu cred ca e neapărat de rău.
Mi-amintesc cu drag cum ţi-am zărit pentru prima oară rânjetul
când m-ai văzut intrând pe terasă la Scena. Ne întâlneam cu treaba cu
care am continuat să ne vedem încă vreo 2 luni după aia. Şi-abia apoi
mi-am dat seama că te-aş vedea zilnic.
Tu eşti mă, şi-o să rămâi, cel mai mişto tip din viaţa mea. Chiar
dacă nu eşti nici prea sufletist, nici prea matur. Dar eşti mişto, aşa
cum eşti. Au trecut aproape 4 luni de când am încetat să mă mai trezesc
iubita ta. Am făcut-o de câteva ori, pe fugă, când ni se făcea prea dor.
Sau mi se făcea, nici acum nu ştiu sigur. Nu ştiu cum şi de ce ajungeam
la tine şi mă trezeam dimineaţa, cu inima mică, privindu-te. Acum,
parcă-mi pare rău că nu
te-am crezut din prima când mi-ai dat drumu’. Acum chiar simt că tu
chiar vroiai să plec. Şi nici nu m-aş mai întoarce.
Încă simt că aş vrea să fii conştient de ce poveste frumoasă am avut.
De cum stăteam nopţile, la un vin, pe balcon cu cracii în sus şi
vorbeam continuu despre tot, inclusiv despre geamul vecinilor pe care
ţi-l doreai aşa tare. Cam aşa tare te doream şi eu, constant şi
necondiţionat, deşi te aveam. Tu-ţi renovezi viaţa acum, îţi pui geamul
ăla, fix aşa, chiar dacă te costă. Eu încă nu sunt în stare s-o fac. Şi
asta mă costă şi mai mult.
Mi-ar plăcea să pot şterge tot şi să te văd pentru prima oară
iar, la Scena. Să fie cald şi să să-ţi observ gambele mişto, pentru
prima oară. Să te las să te indrgosteşti de mine din prima, şi să nu fie
din sentimentul ăla de regret că ai lăsat odată una ca mine, care te
iubea, să plece. Să fie doar momentul potrivit pentru tot şi pentru noi,
şi să fie.
superb :)
RăspundețiȘtergere