Ce mai fac ingerii?

Ai plecat..nu stiu de ce,nu stiu cum dar nu mai esti. E trist..e foarte trist cand ma gandesc ca nu o sa am nici macar posibilitatea de a te intalni vreodata, de a mai purta o discutie cu tine,nu o sa te mai aud cantand “Knockin’ on heaven’s door” niciodata, nu o sa-ti mai vad zambetul ala de om bun ce intr-o zi ar fi putut schimba lumea. Tu mi-ai dat speranta,m-ai facut sa cred ca inca mai exista oameni buni,nu credeam ca exista oameni ca tine,dar acum cred. Nici nu ai stiut ce impact ai avut asupra vietii mele,dar alea 3 zile de conversatii ce nu au fost deloc importante,dar parca au insemnat ceva.. m-au schimbat.Nu ma intereseaza daca tu m-ai uitat dupa doua zile,eu nu te-am uitat,asa sunt eu..nu uit oamenii speciali,speciali in cel mai frumos sens al cuvantului.
Sper ca vezi ce-ti scriu, sper ca au internet in rai,pentru ca stiu ca ai ajuns acolo..si mai sper ca exista un rai,un loc mai bun,ar fi pacat sa nu existe,asa ar avea si altii ocazia sa te cunoasca.
Nu prea ma descurc in aceste situatii,moartea nu ma inspira,doar imi da o stare ciudata,nu stiu ce simt,dar cand ma mai trezesc din nimic si imi amintesc ca nu mai esti e trist..e interminabil,nu am nicio solutie..e frustrant. Mi-ar fi placut sa te cunosc cu adevarat, sa fim prieteni, sa imi povestesti mai multe despre iubita ta pe care mi-am dat seama ca ai iubit-o mult,si ma bucur ca v-ati impacat inainte sa..pleci. Dar de ce? Am atatea intrebari si niciun raspuns. Dar sa nu uit..iti multumesc.