4 apr. 2010

Straini

Încerca să traverseze strada pe roşu. Se oprise undeva pe la jumătatea primei zebre. M-am furişat printre el şi semafor şi m-am aşezat scolăreşte la trecere, cu tălpile perpendiculare pe marginea trotuarului. Am ridicat privirea către el, apoi am ţintit semaforul de vizavi. A rîs puţin. Când luminile s-au schimbat, l-am privit şi i-am spus :
e verde.
ah, da.
A traversat lângă mine.
mă intreabă
Ştii cumva o farmacie pe aici, deschisă la ora asta?
Da. sunt câteva pe aici. m-am uitat în jur. e sensiblu aici.. dar e închisă... mai sunt două mai încolo.
Unde?
Păi după colţ, în amzei.
Aha...e departe?
Departe...?
Chiar e departe?!
Nu. e chiar imediat la dreapta.
Ah..ok. oricum cred că găsesc şi la nic.
Dacă te doare capul, am eu nişte pastile la mine.
Nu, mersi. Măcăr de m-ar durea capul...
mergem câţiva paşi în linişte. Trecem de sensiblu.
Ştii, de trei ani nu mi-am dat seama că aici există hotelul amzei.
Nici nu era nevoie, îi spun. nimeni nu cred că-şi dă seama.
Crezi?
Da. nimeni nu cred că stă aici. o fi de fapt un bordel de lux. cu siguranţă din asta îşi câştigă subzistenţa.
Râde şi mai facem câţiva paşi în linişte.
Ştii hotelul ăla "fenicia" de pe lângă băneasa?, îmi spune.
Nu cred.
E un hotel mare, cu sute de camere şi numai vreo 3, 4 au luminile aprinse.
Poate nu au nevoie de lumini aprinse. Poate-s nişte mafioţi care spală banii.
Mi se pare trist.
De ce? Economisesc lumină.
Traversăm strada spre piaţa amzei, unde sunt deja brazi puşi la vânzare.
Da’ ţie ce ţi se pare trist?
Momentan, nu mă pot gândi la nimic trist... de fapt, uite, copacii ăştia sunt trişti. O să moară... dar măcar se păstrează tradiţia.
Care tradiţie?
De crăciun.
Ajungem în faţă la nic. Se opreşte brusc.
Ce e o tradiţie?
Hmmm
Spune! Ce e o tradiţie?
Ezit .
Păi... ceva care se repeta perpetuu la o specie
Atunci şi sexul e o tradiţie?
Evident. E o tradiţie genetică.

Era înalt şi purta un pulover lăbărţit de la prea multe spălări.Era neras şi netuns. După accentul de basarabean, presupun că ar putea să-l cheme Mişa.
Salut Mişa.

Un comentariu:

  1. am zambit citind povestioara asta. ma regasesc oarecum in naturaletea cu care vorbeste autoarea cu strainii. ii urez la cat mai multe dialoguri light...si eu tot prin zona amzei ma invart uneori si nu stiu de hotelul amzei :)

    RăspundețiȘtergere