Te-am mai vazut o data, tot asa fugitiv ca ieri si mi-aduc aminte ca si data trecuta m-am gandit la tine luni intregi. Cred ca o sa fie din nou asa, o sa ma trezesc gandindu-ma la tine mult timp de-acum inainte.
E asa de dureros si evident cand ne intalnim ca fiecare are viata si responsabilitatile lui ca nu pot sa ma opresc sa visez cum ar fi sa nu tinem cont de asta si sa vedem ce iese.
Mi se pare caraghios ca nici nu-mi pun problema daca esti un barbat atragator, daca ne-ar sta bine impreuna... nimic... cand te vad nu am nici una din eternele mele probleme si dubii. Instinctiv imi placi, fara sa vreau sa-mi explic de ce.
Si vreau sa zambesti asa cum zambesti tu de obicei, dar numai pentru mine. Si de fapt sa faci tot ce faci tu dar doar pentru mine. Vreau sa ma bag in sufletul tau. :) Am oare dreptul sa-ti fac declaratia asta si sa te pun poate intr-o situatie incomoda? Nu ar fi mai decent din partea mea sa tac si sa te las pe tine sa alegi daca vrei sa-ti complici viata cu cineva ca mine? Sau de fapt astepti un semn? Ce sa fac?
Oare cati or fi in situatia asta?! Ar fi mai usor daca ai avea curaj si i-ai spune numele:) Iubirea inseamna curaj:)
RăspundețiȘtergere