5 apr. 2010

Nu sunt de nasul tau

Stateam azi dimineata de vorba cu prietena mea in mijlocul trotuarului pe Iancului, ai trecut pe langa noi si ne-ai salutat. M-ai luat asa din scurt ca am salutat inapoi din reflex, cu toate ca nu te cunosteam. Erai foarte caraghios, uratel, scund, pe la 30 de ani si ceva. Mi-a parut rau ca te-am salutat, sincer :))

Si dupa aia ai prins si curaj si in urmatoarele 10 minute cat am stat cu prietena mea acolo ai trecut de vreo 4 ori pe langa noi, mereu cu zambetul ala pana la urechi. Deja ma enervasem ca erai din ce in ce mai obraznic si veneai din ce in ce mai aproape pana ai trecut chiar printre noi. Asta a umplut paharul si am plecat amandoua acasa.

Ma tot intreb, de unde atata tupeu? Dupa ce ca n-ai nicio prestanta si nicio replica inteligenta, cum indraznesti sa agasezi asa oamenii pe strada? si dse unde ai tras tu concluzia ca noi eram de nasul tau?

Un comentariu:

  1. Stii ca blogul asta are alt scop, critica ta, cel putin din punctul meu de vedere, nu isi are locul aici.
    Pacat..cu postari de genu asta stricati ideea initiala, atat de frumoasa si laudabila.

    RăspundețiȘtergere