Metrou Victoriei

Am urcat in spatele tau scarile de la metrou in Victoriei si pe masura ce urcam, eu eram din ce in ce mai cocosat de vant si ma uitam la tine ca erai din ce in ce mai usoara, iar cand ai ajuns in capul scarilor te-ai intors si te-ai uitat la mine zambind. M-ai facut sa ma indrept si sa zambesc si eu, chinuit, ca nu ma acomodasem cu diferenta de aer dintre metrou si trotuar. Cand am ajuns sus, te-am cautat si exact cand te-am gasit, tu sareai in bratele unei prietene. Am ramas cu gura cascata, habar n-am de ce. Nu mi-a trecut prin minte sa vorbesc cu tine, dar prietena ta mi te-a luat dintr-o data, cum i-ai lua cuiva prajitura din fata. Macar sa am eu ultimul cuvant aici.