Aiurea

A fost foarte, foarte aiurea, tot. Nu m-am mai simtit asa penibil niciodata. Nu ma asteptam sa te opresti si sa incepi sa vorbesti. Nici tu nu stiai ce sa zici. Si e aiurea rau ca doi oameni sa stea in mijlocul drumului sa se uite unul la altul, nici sa nu se cunoasca, nici sa nu le treaca nici o idee prin cap, nici sa nu plece. Si nici sa nu rada. Eu eram stresata pentru ca ma simteam prost asa, pentru momentul nostru monumental :) Nici nu stii cate imi treceau prin cap intr-o fractiune de secunda, ca vremea e evidenta, ce sa comentezi, intrebari nu indraznesc sa spun, ar trebui sa te ajut sa ma intrebi tu ceva, sa vorbesc despre mine poate nu te intereseaza, trebuia sa-mi aduc aminte de ceva ce se intampla in bucuresti si sa te intreb daca mergi acolo, dar eram blocata si nu-mi venea nimic in minte. Asa ca m-am uitat tamp la tine. Cand am plecat te uram. Un pic.