Ieri in 105 m-ai salvat cand era sa cad. Dar nu e doar asta. M-ai luat dupa umeri si m-ai strans si m-am simtit imbratisata si aparata. Am stat dupa aia cand m-am dat jos din autobuz sa ma gandesc de ce m-am simtit bine. Tu nu ai facut niciun gest in plus ca sa te apropii de mine, ai fost chiar timid. Dar cand m-ai sprijinit am stiut ca n-o sa ma lasi sa alunec.
Ma crezi ca si in dimineata asta cand trebuie sa merg la birou si ma asteapta si zi grea imi inchipui cum ma tii de umeri. In dimineata asta, gandul asta e singura chestie care ma salveaza de grijile care incep sa apara. Deja incep sa am nevoie de tine :P
Roxana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu