S-a intamplat in 89. Mergeam spre casa prin fata sediului politiei exact in perioada cea mai tulbure de la revolutie, cand nimeni nu stia nimic si toti ne simteam amenintati de ceva necunoscut. Un domn in civil facea de paza in fata sediului si cand m-am apropiat mi-a spus incurcat ca trebuie sa controleze daca trecatorii nu poarta arma. M-am speriat, am zambit si l-am intrebat "sunt o femeie, ce arma as putea sa port?"
Atunci el mi-a zambit inapoi, s-a inclinat in fata mea si mi-a raspuns "dar femeile au toate armele din lume". Si m-a lasat sa trec.
Dupa atatia ani, singura amintire puternica din timpul revolutiei, printre atatea minciuni de atunci, e politetea curtenitoare a domnului. Ii multumesc pentru asta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu