M-ai prins in singura zi din viata mea cand am incercat sa-mi deschid parul si am ratat atat de rau ca m-am facut satena la loc in aceeasi zi. Imi urmaream atenta noua freza in geamul masinii tale si cred ca am stat cel putin 10 min doar dandu-mi bretonul dintr-o parte in alta. Ai deschis geamul si am fost asa jenata (de mine) si enervata (pe tine) ca am plecat tafnoasa! Am bufnit singura in ras dupa cativa zeci de metri, dar pe moment n-am gandit prea mult.
Imi pare rau ca-s asa prost crescuta si mai ales imi pare rau ca n-am vorbit mai mult cu tine... Imi amintesc ochelarii tai stil aviator si o masina mare, gri-neagra, cu geamurii fumurii, din alea prin care nu vezi inauntru :))
Stiu ca n-o sa mai recunosti data viitoare, sper ca macar eu sa te recunosc daca te vad pe strada!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu