Dragostea mea,

            A venit şi acest moment în viaţa mea cand trebuie să îmi iau la revedere de la tine. Te iubesc foarte mult, îti mulţumesc pentru tot ce am învatat prin tine: să fiu lucid şi conştient in iubire, să am puterea de a alege liber ce vreau să trăiesc. Acum nu îmi mai rămâne de cât sa te iubesc şi să te las libera, fără să îti mai pretind să fii în vreun fel cu mine. Nu îti mai cer nimic, nici macar prieteni nu îti mai cer sa fim. Am să îmi văd de viaţa mea, nu te mai sun să îti cer ceva, nu îti mai scriu, nu te mai citesc. Deşi mi-ar fii placut mult să am un gen de comunicare cu tine, (asta e ce îmi place mie nu şi ţie) îmi dau seama ca cel puţin acum nu se mai poate să comunicam pt un timp, cine poate să stie cum va fii în viitor. Mi-ar fi placut să fiu lânga tine, să te pot ajuta cumva da nu e cazul să fac asta din moment ce tu nu ceri si nu îti doreşti asta. Se pare că nu am fost atunci când ai avut nevoie să fiu lângă tine şi acum suntem în situaţia asta chiar daca te-am  iubit şi atunci. Cum spuneam mai demult " traieste-ţi viaţa, tinereţea"
 Nu cred că realizezi dimensiunea sacrificiului pe care l-aş fii facut pt a fii cu tine, toată viaţa mea s-ar fii dat peste cap, ar fii fost o mare încercare pt mine, pt toată conjuctura în care trăiesc...practic ar fii trebuit să ma lupt cu toata lumea mea sau să renunţ la ea pt a fii cu tine. Culmea e ca aş fii facut asta. Ştiu că pt tine toate acestea au valoare aproape de zero, practic nu te mai interesează de mult, ai ales să renunţi şi atunci m-ai tăiat din orice poziţie, aşa preventiv ca nu cumva să te prind pe picior greşit, tu  să te deschizi sufleteşte  iar eu  să te fac să suferi făra să vreau.  Îmi permit o supoziţie, ce s-a petrecut cu tine de fapt: ai fost acolo,  ţi s-a anulat tot, toate personalităţile tale si atunci ti-ai simţit inima vulnerabilă...claustrare, caldura, tensiune continua,timp condensat, gol sufletesc...practic ceea care erai tu a disparut si asta te-a aruncat într-o frică mare de tot şi toate ....o mare încercare pt tine...un timp ai tot căutat să îti dai seama ce se petrece cu tine şi nu prea ai ştiut în ce direcţie să te îndrepti...sufereai enorm şi ai ales să te reinventezi în forţă, luând sabia în mână ai început să tai tot. Relaţia noastră a început să cadă din acel moment şi a tot căzut, vedeam şi eu cum cade da mă gandeam că o să ne redresăm cumva.Am  greşit m-ai taxat. Deja eşti sătulă de toată povestea asta, de lamentările mele.Nu ştiu daca acum este mai bine de cât ai fost înainte, ai căpătat alte dimensiuni, eşti altcineva aparent deşi în esenţă eşti aceiaşi, simt asta. Simt ce trăieşti,simt depresile tale, simt lumea ta şi îmi pare foarte rau că nu am cum să te ajut, pt ca nu vrei sau pt că nu stiu eu cum să te ajut deşi vreau asta din tot sufletul. Mult timp ti-am tot cerut in adancul meu, să fii  cu mine, să facem dragoste, să vorbim ,să profit de mintea ta lucidă, de deşteptăciunea ta....Toate acţiunile mele atentau la starea ta de libertate, te agasau si eu nu întelegeam de ce nu eşti bună cu mine.
 Fiind singur mi-am dat seama că am în mine o mare  încrâncenare, o frică imensă că nu sunt iubit, că nu mă iubeşte nimeni  în lumea asta mare şi goală...şi atunci căutam cu disperare să fiu iubit. Veneam şi cu energie multă, peste tine, peste orice femeie din viaţa mea şi ceream să fiu iubit, eram disperat după iubire ..ma foloseam de rugaciune, de Dumnezeu ca sa imi dea ce vroiam , cum vroiam eu, în inconştienţa şi frica mea  nu acceptam voia Lui şi de fapt nu iubeam. Vorba lui D.D. " iubirea se dă nu se cere". Îti dai seama că toată "iubirea mea mare" se cam anula de fapt,  pt că îi luam celuilalt libertatea. Aici  să mai poate adauga posesivitate, gelozie( să zicem că pe asta o mai controlam în vreun fel cică).
 Acum sunt mai liniştit si simt că am mai crescut cumva interior, pot să te iubesc, chiar te iubesc mult şi atât. Nu ştiu daca acum  îti mai  pot oferii tot ce am, mai ales ca acum nici  nu ai nevoie, dar daca am să fac asta fii sigură că nu va mai fii o alegere  din frică sau din nevoia imensă ca tu să mă iubeşti, este doar alegerea mea. Ce alegi tu nu mai e treaba mea.
Pur şi simplu eşti o parte din mine, eu sunt tu, cum spuneam candva. Las ca viaţa să îsi urmeze cursul şi dacă se va creea necesitatea să fim vom vedea atunci, daca nu, nu.
 Cum îti spuneam am să las poarta inimii deschisă catre tine ca atunci cand vrei dorii să poţi intra.
 Îti doresc să ai o viaţă minunată, să poţi să atingi Măreţia, să fii împlinita, să fii fericită cu cine vei dorii tu şi Dumnezeu.
cu mult drag
G.