Nu e nimic de facut

O solutie ar fi sa ne prefacem ca suntem doi vechi prieteni, care au atatea amintiri impreuna incat nu se pot tine departe unul de altul dar care renunta la vietile lor prezente. Mi-o poti prezenta pe sotia ta, eu am sa zambesc si am sa zic ca am auzit multe despre ea, probabil ca o sa-mi tremure un pic coltul gurii si am sa simt ca lesin dar am sa ma tin tare si am sa fac glume proaste. Si totul o sa fie bine. O sa stim amandoi mereu ce si cum a fost, dar e mai usor sa ramana asa. O sa inchid mereu ochii cand treci pe langa mine si o sa-mi inghit lacrimile. Dar povestea asta cu "cum ar fi fost daca" e pentru pusti de liceu, nu pentru noi!