Vreau mult sa te vad mereu!

Sa stii ca ma gandesc mult la tine si nu stiu de ce! Te-am vazut o singura data si a fost o experienta asa penibila ca si acum transpir cand ma gandesc. Aveam o zi foarte proasta, eram dupa un drum lung cu trenul, cu parul murdar si fara chef de facultate. De fapt nici nu imi dorisem sa plec din casa dar am fost presata de circumstante sa o fac. Asa ca am plecat, m-am dus la metrou, m-am suit si m-am trantit in scarba pe un scaun din ultimul vagon. Imi era cald de la caciula aia tampita dar nu as fi dat-o jos nici in ruptul capului si ma iritau toate melodiile de pe telefon. Atunci am ridicat privirea si am vazut cum te uitai la mine. Poate pare stupid dar aveai o aura atat de familiara... de parca te cunosteam de o viata, desi cu siguranta nu te mai vazusem niciodata. Te uitai la mine si eu ma simteam atat de aiurea incat m-am intimidat total si singura mea reactie - stupida de altfel, pentru ca sunt mult prea constienta de fiecare miscare a mea atunci cand sunt privita si cand ma intimidez - a fost sa ma caut prin geanta, sa imi scot ochelarii, sa ii sterg si sa ii pun pe nas. Dupa ce am facut asta am vazut ca ai ras si am realizat ce am facut. Poate ai crezut ca am vrut sa te vad mai bine? Sau, pentru ca si tu aveai ochelari, ai crezut ca vreau sa-ti arat ca am si eu? Sau era doar rama lor mult prea rosie? Oricum cert e ca o facusem ca sa ma protejez de privirea ta pentru ca simteam ca ma topesc si nu am reusit decat sa ma pun singura intr-o pozitie si mai ciudata si, implicit, sa ma intimidez si mai tare. Te-ai ridicat in acelasi timp cu mine si am coborat amandoi la Piata Romana, pacat ca mergeam in directii diferite. Sa stii ca imi pare tare rau ca nu am spus nimic...ma gandesc foarte mult la tine. Nu stiu de ce, nu te cunosc deloc! A trecut fix o luna de atunci, cateodata cand mai cobor la metrou sper in secret sa te vad din nou si de data asta macar sa iti zambesc. Nu stiu daca o sa vezi asta dar... vreau mult sa te vad din nou!