Acum exact 1 an si 6 luni stateam amandoi la o masa pe plaja, fata-n fata si te asteptam sa-mi spui sa ma ridic si sa plec cu tine. Imi aduc aminte foarte clar cum te uitai la mine si cum imi zimbeai. Nu aveam mult timp la dispozitie, in curand nu aveam sa mai fim singuri, tu ai ezitat si a trebuit sa ne despartim si de atunci sa ne vedem doar formal. Nici eu nu ti-am mai zambit niciodata asa cum am zambit atunci, pentru ca nu am mai fost libera sa o fac. Imi pare rau de ezitarea ta si sunt undeva in adancul sufletului convinsa ca si tie iti pare. De fiecare data cand ne intalnim ma simt complice cu tine la ceva ce nu s-a intamplat niciodata, dar pentru care amandoi suntem vinovati si ca am dorit-o si ca n-am dus-o pana la capat.
N.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu