7 apr. 2012

12- 13 ani, Grigore Alexandrescu

Te-am cunoscut cand eram pe patul de spital, la varsta de 12-13 ani, la Grigore Alexandrescu, dupa ce daduse o masina peste mine si am stat cateva zile acolo, inainte si dupa operatia de la picior.
Te chema (si sper ca inca mai e valabil) Alexandra, erai mai mare cu vreo 2 ani decat mine si erai acolo pentru ca aveai capul spart, sarisei de pe malul unui lac in apa si aterizasei...nu tocmai bine.
Imi aduc aminte ca te bagai in patul meu, langa mine, cand parintii mei nu erau prin zona. Ma inveseleai, desi aveam dureri mari, mi-a placut de tine, Alexandra, in cele cateva zile in care am impartit, impreuna cu altii, o camera de spital.
Ti-am tinut minte destul de bine chipul, desi au trecut 10 ani de atunci si nu te-am mai zarit. Cred ca nici nu am apucat sa ne luam la revedere, nici nu mai stiu cine a plecat primul din spital.
Mi-ar placea sa te revad si sa-ti multumesc, mi-ai facut viata mai usoara atunci.


V.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu