Tipul pe role de pe Soldat Ilie Mihai, sa-i spunem. Tocmai parcase tata masina si ma dadeam jos cand l-am vazut trecand cu rolele prin fata parcarii. In timp ce cobaram m-am uitat la el iar el in treacat se uita la mine. A luat-o in directia in care urma sa merg si eu, inspre scara blocului unde locuiesc. Dupa ce a trecut de scara blocului s-a oprit si a luat-o inapoi, venind inspre mine. Initial nu m-am uitat in ochii lui ci la role gandindu-ma ca e smecher ca merge cu ele cand inca mai sunt portiuni cu zapada si gheata pe asfalt. Totusi, cand s-a apropiat m-am uitat iar el se uita la mine si zambea. Am facut dreapta, cum s-ar zice, dand sa intru in bloc. Uitandu-ma dupa el cu coada ochiului am vazut ca se oprise in parcare si se uita dupa mine. Am intrat in bloc zicandu-i mamei ca tipul acela se uita la mine si fac cuceriri chiar fara sa vreau. Nu stiu de ce, dar ceva m-a intrigat la el. Nu am vorbit cu el sau asa caci eram cu ai mei si mi s-ar fi parut ciudat. Dupa ce-am intrat in apartament m-am uitat vreo 15 minute pe geam, sperand ca mai trece si-i voi striga ceva interesant care sa-l faca sa se intoarca si sa ma vada..stau la parter deci nu ar fi fost asa greu sa ma auda sau vada. Apoi am iesit afara si m-am plimbat putin prin cartier... nici urma de tipul pe role.

Oda celor 4 ani

Obisnuiam sa fiu fata asta plina de viata, increzatoare cu inima plina de dragoste atunci cand te-am cunoscut. Obisnuiam sa iau fiecare zi alaturi de tine ca pe un favor pe care mi-l faceai , ca ma placeai. Obisnuiam sa te iubesc atat de mult incat nu mai iubeam pe nimeni altcineva. Si obisnuiam sa fiu fata pe care tu, atunci la mare, in balansoar ai sarutat-o pentru prima oara. Acum, dupa 4 ani, sunt straina care de fiecare sarbatoare iti ureaza ceva frumos. Sunt fata aia care iti spune la multi ani, desi ii e clar ca te deranjeaza. Sunt fata care din cand iti mai spunea ca ii e dor de tine, fara sa astepte un raspuns. Sunt fata care vreme de 4 ani te-a asteptat fara ca tu sa stii; care te-a iubit in fiecare zi ; care ti-a dorit mereu fericirea, desi am stiut ca fericirea ta e departe de mine. 

Nu te-am vazut in 4 ani nici macar odata, in treacat pe strada. Desi in fiecare noapte am visat in mii de feluri reintalnirea noastra. Pana acum o luna, cand mi-am adunat fortele si suferintele din ultimii patru ani si am venit la tine. Te-am regasit asa cum te stiam: amabil, amuzant in stilul tau, copil. Si desi au trecut 4 ani reintalnirea noastra a fost atat de familiara. Intr-o secunda mi-am amintit de ce in tot timpul asta te-am iubit, de ce am tinut cu dintii de fiecare amintire legata de tine, de noi. Si apoi...mi-am dat seama ca asta e intalnirea cu care voi pune punct, in sfarsit dupa 4 ani, relatiei imaginare pe care am avut-o cu tine. 

Asa ca, ramai cu bine drag prieten: ai fost si vei ramane mereu "primul" in inima mea. De acum, voi fi doar fata pe care candva ai cunoscut-o. 

Amândoi, de dor şi doare

Am vrut să-ţi spun mereu dar nu am putut niciodată. O să îţi spun acum de ce am vrut sa mă despart de tine în fiecare zi în care sufletul-mi devenea furtună. O să îţi spun acum şi aici şi va fi pentru ultima oară. E ultima zi. Ce ciudat sună. Sună ciudat pentru că suntem prea tineri să fim atât de complicaţi...
Off, am atâtea să îţi spun. Mi-e dor să vorbim despre nimicuri şi să uităm de timp. Mi-e dor de privirile ciudate ale oamenilor din baruri atunci când voiau să închidă sau achitam nota iar noi nu ne mai dădeam plecaţi. Mi-e dor de pasiunea dintre noi.
.....de frică. Mi-a fost frică din primul moment în care te-am cunoscut. Iţi aminteşti, am încercat imediat să te redirecţionez? Mi-a fost frică că o să mă îndrăgostesc irevocabil de tine iar tu, cu toate instabilităţile tale o să fugi aşa cum o faci de fiecare dată când mintea ta te minte. Am încercat să plec, sa fug de tine, însă de fiecare dată mă întorceam pentru că muream de dorul tau. Aşa am fost eu...
Iar tu, complicată fiinţă...nu ai încercat niciodată să mă opreşti ferm. Mi-ai spus mereu că nu poţi, mi-ai spus mereu că nu ştii şi mi-ai demonstrat de fiecare data că nu se poate...
Ştii, ti-am spus mereu, îmi doresc simplitate dar tu, m-ai complicat. M-ai complicat atât de mult încât nu mă mai regăsesc, m-ai complicat atât de mult încât micul meu univers nu mă mai aceptă aşa cum sunt, m-ai complicat atât de mult încât TREBUIE să opresc cutremurul din viaţa mea, prin orice mijloc, cu orice risc. Cu riscul ca viaţa să dispară din viaţa mea... Şi asta o să fac. N-o să fiu fericită nici măcar o clipă, dar o sa fiu măcar liniştă. Merită oare să dau la schimb fericirea pe linişte? Nu ştiu.
Dar ştii ceva? Sunt rea! Sunt rea si satisfăcută pentru că ştiu că o să îţi aminteşti mereu de mine, pentru că în definitiv, am fost perfectă pentru tine, perfectă cu toate imperfecţiunile mele. La fel cum şi tu ai fost pentru mine.
Şi mai ştii ceva? Timpul le rezolvă pe toate. Timpul vindecă orice rană dar timpul nu ne vindecă de regrete. Le estompează dar cu ele va trebui să trăim de-a pururea. Merităm oare?
Mă întreb dacă nu cumva ar fi trebuit să luptăm mai mult. Eu pentru tine, tu pentru mine. Ma întreb ce-ar fi fost dacă...? Mă întreb dacă tu te întrebi. O să te mai ştiu vreodată? Vezi tu, noi n-o să ştim niciodata. Şi da, e păcat. E păcat pentru că sunt oameni care ar da orice să trăiască puţin din marea noastră complicaţie.
Mi-e dor şi doare. Dar va trebui să învăţăm să ne doară pentru că am avut iar acum am pierdut. Amândoi. O iubire ciudată.

sambata aia‏

Dansam, cand, dintr-o data, ai picat ca din cer, sambata noapte in club. Cand nu ma asteptam, sau cred ca nici nu mai gandeam ca vei aparea.

Am zambit, mi-ai zambit inapoi. Ne stiam, obisnuiam sa vorbim pe facebook. Te plouase, iar eu iti aranjam parul ud. M-ai luat prin surprindere si m-ai sarutat. A fost chiar mai dragut ca prima oara cand statusem impreuna, sau poate uitasem cum a fost.

Si nu stiu cat timp a trecut, pierdusem notiunea timpului, si ramasesem doar noi. Atat. Noi doi si paharele goale.

Dar trebuia sa plecam.

Si atunci s-a rupt magia, afara. Cand am luat-o fiecare pe drumul lui.

Apoi mesaje si telefoane, dar degeaba.

Eu te vad cu alti ochi, se pare. Tu vrei altceva, iar eu speram macar sa te indragostesti un pic de mine.

Sper doar sa mai vorbim, din cand in cand. Imi placea.

 

Aveam nevoia sa ma descarc. Atat.

Curaj

Ai fost iubitul prietenei mele din copilarie, te stiam din povestile ei si imi facusem o imagine despre tine.Nu stiam mai mult si nici nu voiam sa aflu pentru ca tu pentru mine erai doar iubitul ei de mult timp. Au trecut ani, multi ani si m-ai invitat banal la o cafea, inainte ascultasem melodia de la Urma-You can buy me with a coffee , nu aveam nici o pretentie sa faci asta. Am urcat in masina ta fermecata si te-am vazut , abia atunci te-am vazut cu adevarat ,pentru prima data, te-am vazut pe tine , tu-ul , fara vreun statut sau vreo obligatie. Ti-am vazut zambetul, ochii, parul, barba , degetele..ti-am vazut apoi respiratia si pe urma gandurile. Totul s-a intamplat repede , te-am vazut inainte de mii de ori dar niciodata nu credeam ca o sa te vad asa. In modul asta special,nu stiu daca te vad atat de bine pentru ca am ochii mari sau te vad atat de bine pentru ca am inceput sa te cunoscut cu adevarat.

Atunci in masina ta a fost "la prima vedere" , acum cand te vad e "la prima vedere" . dar e in modul ala placut si fascinant.

Ai reusit sa darami zidul din mine fara sa incerci sa faci asta, ai reusit sa ma faci sa zambesc si sa gandesc in acelasi timp, ai ajuns sa imi stii gandurile..dar stii oare ca faci parte din fiecare gand , din fiecare clipa?

promit ca in relatia asta, sa fac mereu totul "la prima vedere" sa nu ma gandesc niciodata de doua ori inainte sa fac ce simt . Si tu stii acum , ca atunci cand promit ceva , chiar ma tin de promisiune.

"La prima vedere" sunt mereu , cu un om pe care l-am vazut de mii de ori si nu ma pot abtine sa nu il vad de inca o mie .

Nu am curaj sa iti spun toate astea deocamdata , dar promit sa te las sa citesti asta in timp ce eu o sa stau la tine in pat privindu-ti zambetul asta strengaresc pe care-l afisezi mereu , dar din ce in ce mai des , mie. 

Inca sunt in pat la tine, vii sa ma iei in brate sau nu ?

Te-am vazut cand ai traversat strada , m-am uitat in ochii tai si mi-ai zambit. Oricat de ciudat ar suna, atunci mi-a trecut un fior prin spate si m-am blocat. De regula sunt mai activa , dar atunci nu am putut schita nici un gest si te-am lasat sa te pierzi in multime... Din acel moment ( acum cateva luni de zile ) de fiecare data cand dau prioritate la pietoni sper sa te revad.

Si te-am cautat si  in ziua respectiva si in urmatoarele zile de cateva zeci de ori cu masina pe acolo, si nu te-am mai vazut.

 

Semnat: tipa cu skoda neagra

Out of the blue and into the black

 Pe intuneric si picata ca din cer, asa ma simt si eu de cand mi-am dat seama ca nefericirea e pur si simplu un lucru fara de sens si ca oamenii au tot ce le trebuie pentru a se iubi. Numai ca prea putini intelegem asta si cautam prea mult in altii, in loc sa cautam in noi.

Inca miroase a Dior.

Se fac doi ani. Doi ani de cand s-a terminat. Poate ne-am mai vazut in acest timp, dar am stiut amandoi ca nu mai trebuia sa o facem.

Dar cateodata miroase a Dior si imi aminteste de tine. Si cu tine, demult, am asociat iubirea.

G

Andrei-ul meu blond‏

Am visat mai demult un Andrei inalt, cu parul blond, cu o atitudine exact pe placul meu... si de-atunci il tot caut, prin vise si prin viata

Azi in metrou am vazut ridicandu-se de pe scaun si indreptandu-se catre usa un tip care putea foarte bine sa fie Andrei-ul meu. era inalt, cu parul blond, nu stiu exact ce culoare erau ochii lui, pentru ca era destul de departe, de fapt... nici culoarea ochilor Andrei-ului meu din vis nu o stiu

Cat timp s-a deplasat de la scaun la usa l-am privit drept in ochi, eu pe el, si el pe mine... chiar cand ma pregateam sa ii ocolesc privirea, deoarece devenea coplesitoare - si chiar am simtit o clipa ca vom incepe sa vorbim de la 10 metri departare, sau poate vorbeam... cu ochii - mi s-a parut ca zambeste, insa mi-a evitat privirea, si eu pe a lui, aproape simultan.

Apoi l-am pierdut in multimea deasa, am luat-o pe drumul meu, pe scara mea rulanta preferata, am privit in spate, dar nu era... unde ai plecat tu, Andrei-ul meu blond?

(eu aveam haina neagra, geanta gri si caciulita roz; stiu ca descriu degeaba... vorbe-n vant)

To Mister Monday,

Luni dimineata. In FIECARE luni dimineata din octombrie si pana saptamana trecuta. Metrou. Gara de Nord. 9 o'clock-ish. Directia Grozavesti. Ultimul vagon. Geaca inchisa la culoare, blugi, geanta, cu sau fara casti si  unu-doua fire de par alb, which are terribly sexy, trebuie sa recunosc. Cam ciufulit, ganditor sau somnoros uneori Mister Monday! Poate ca m-ai observat si tu, macar pentru cele 10332 de bagaje pe care le car de fiecare data. Quite the impression, I'm sure! :D

Admit ca *intalnirile* noastre m-au binedispus si m-au facut sa astept cu oarecare nerabdare si un pic de curiozitate imposibilele zile de luni. A fost o reala placere sa parcurg distanta Gara de Nord- Grozavesti alaturi de tine. Spun a fost pentru ca nu cred ca o sa mai fiu la fel de punctuala de acum inainte. Asa ca,pentru succesul zilelor mele de luni n-ar fi deloc rau daca ai intarzia si tu putin, macar din cand in cand!

Cu drag,
A.

te sarut in intuneric‏

Mă gândesc de multe ori la tine. Te visez de şi mai multe ori. Trei nopţi la rând, chipul tău m-a făcut fericită. Ar trebui să-ţi scriu toate astea, dar nu pot. Ar fi o greşeală. Mi-e foarte frică. Ar trebui să-ţi vorbesc. Când mă gândesc la tine mi se înmoaie genunchii. Mă trece un fior cumplit, un fior al lucrurilor interzise. Nu ţi-am spus niciodată, dar am fost înnebunită după tine. Ce-ar fi fost dacă? Unde am fi fost astăzi? Nu pot să-mi imaginez. Nu ştiu ce vreau să-ţi spun de fapt aici. Căci da, chiar dacă mai ai o farâmă de îndoială, e vorba despre tine. Te asigur. Acum suntem departe şi nu ne mai vorbim. Bine că ne mai citim blogurile. Mă întreb, te mai gândeşti la mine aşa cum te gândeai acum vreo 6-7 ani ? Te sărut şi te îmbrăţişez, în întuneric.

Ioana

Am fost ca shotul.... vroiam sa fim ca vinul ...

Ma gandesc ce sa iti scriu cu ce sa incep si  unde sa termin ... o mie de ganduri se aduna la mine in minte si in inima dar unul singur imi este clar si limpede IMI ESTE DOR DE TINE, ma auzi IMI ESTE DOR DE TINE ....

De ce ai aparut sa ma faci sa sper din nou ca apoi sa ma intorc la vechea mea concluzie: ca nu am noroc, ca nu merit nimic bun... ca a iubi e inngeresc dar capul de betie ma doare..si ca dragostea nu are structuri...

Ne-am cunoscut la un club drag mie ( si tie , sper ) cand m-ai invitat sa bem un shot si cand m-ai facut sa cred ca numai noi doi suntem si ca nu conteaza nimic altceva ... energia ta, pofta si pasiunea, relaxarea cu care vorbeai despre tot. Apoi am continuat cu un pahar de vin la tine acasa si cu o discutie lunga cu tine ma simt " eu". La fel si saptamana urmatoare dupa care a ramas sa vorbim... de atunci astept in fiecare secunda sa sune nenorocitul de telefon. Da, exista ceva bun in toata povestea asta faptul ca m-ai invatat sa beau vin. Si desigur ceva prost faptul ca in fiecare seara adorm cu gandul la tine si ca in fiecare dimineata ma trezesc cu gandul la tine... sunt sigura ca nu nu faci aceelasi lucru dar in viata de cele mai multe ori unul pierde si altul castiga este ca in tenis. Nu exista egalitate...

Ce am scris aici nu este pentru tine, este pentru mine poate asa voi reusi sa te uit si sa nu mai ma intreb " oare ce mai faci"..

Oare este randul meu sa te invit la un pahar de vin ?! si sa devenim ca el pe masura ce trece timpul ...

 Lui M din partea Catalinei

http://www.youtube.com/watch?v=W1r_nUGIzSU

Tip de la metrou.‏

Sambata, 24 noiembrie. Aproximativ ora pranzului. Metrou Grozavesti. Tip dragut, imbracat in palton negru. Ca un adevarat gentleman, ai deschis tu usile la metrou si m-ai lasat pe mine sa intru prima. M-am asezat, si ai venit langa mine. Am coborat la Unirii impreuna si am mers umar langa umar prin tot pasajul. Am luat amandoi acelas metrou si am coborat la Universitate. Te-ai intalnit cu cineva acolo, insa la un moment dat te-am pierdut. Stiu ca a trecut ceva timp, insa iti mai amintesti?

Tipa roscata, cu caciula turcoaz si ochelari.

Cateodata imi revine in amintire timpul petrecut la Bucov, si primul sarut din club A...Amintiri indepartate, aproape ireale... Toate emotiile, sentimentele si povestile petrecute in tot acest timp par a se desprinde dintr-un roman citit intr-o alta viata...

  Nu mai recunosc nimic. Ma uit la fotografii si nu sunt eu, ci doar o proiectie a mea.  Senzatia ciudata de deja vu ma insoteste aproape in fiecare loc, in fiecare colt de spatiu...Oare am mai fost aici? 

    Suntem atat de subiectivi!! Realitatea ne-o cream singuri, mintea proceseaza numai ce vrem noi sa proceseze...Realul devine ireal in timp, amestecand dorintele noastre cu fapte petrecute iremediabil de concret. Tu chiar ai fost real? Da...altfel inima mea nu ar raspunde cu un astfel de impuls, atentionandu-ma parca de aberatia intrebarii...

   Ai fost real si stiu exact ce ai reprezentat pentru mine dar....nu te cunosc, nu stiu cine esti... Probabil niciodata nu te-am cunoscut! Inima mea s-a hotarat si nu s-a mai razgandit indiferent de conditii si de imprejurari. Nimic nu a mai contat...Micile mele revelatii, treziri din visare si din norul  alcoolizant de dragoste in care ma aflam nu au avut niciun rezultat...

   Totul a trecut, totul s-a transformat in TRECUT... un trecut relativ...pentru ca timpul este doar un sentiment.

    Am atatea lucruri sa iti povestesc, am asa multe lucruri pe care as vrea sa ti le infatisez...pentru ca pentru prima data in viata mea comuna, in lumea mea mica, realizez ceva si sunt mandra de mine! Complexele au disparut, singuratatea nu mai are un contur vizibil si ceea ce este cel mai important...Scriu!! In sfarsit, scriu!!! Si vreau sa iti spun TIE toate lucrurile astea, si imi doresc sa vorbesc cu tine in timp ce lungim tacticos o ceasca de cafea si fumam o multime de tigari!!

   Dar acum inteleg...stiu ca nu as face decat sa te deranjez...sa-ti distrug linistea...Pentru ca ma innebuneste gandul ca TU ai uitat....Ai uitat de toti cei care au fost langa tine, care te-au iubit neconditionat, cei care te-au apreciat si cei carora le-a pasat de tine!!! Si trebuie sa te cert spunandu-ti asta!! Desi nu este asa, mi se pare ca tine de mine sa te fac sa-ti reamintesti!!! Pentru ca asa cum eu ma vad doar ca o proiectie in amintirile mele...asta esti si tu...o proiectie, nimic real, palpabil. Ne schimbam, ne modificam, ne evaluam constant, gandim fara incetare si ceea ce suntem astazi, nu vom fi si maine....

Si uite asa, cred ca am disparut amandoi...am mers pe un drum si ne-am pierdut usor intr-o ceata deasa. Oare unde te afli acum, oare cine esti si ce lume te inconjoara?

pentru Serban, 1 decembrie, undeva spre dimineata, pe Academiei‏

Te-am cules pe Academiei si te-am dus sa bem o cafea in Control dar te-am lasat balta acolo, cu hiturile romanesti cu tot. M-am speriat chiar si de infima posibilitate ca as putea sa te plac si am sters-o, prin multimea din club, printre beculete si oameni care se simteau ca in adolescenta, spre iesire.

Acum ca stiu ca nu-ti plac nici zuchinni, nici vinetele, aproape ca imi pare rau ca te-am lasat cu ochii in soare. Dar na, sunt usor de gasit :-)

Oana