Mă gândesc de multe ori la tine. Te visez de şi mai multe
ori. Trei nopţi la rând, chipul tău m-a făcut fericită. Ar trebui să-ţi scriu toate astea, dar nu pot.
Ar fi o greşeală. Mi-e foarte frică. Ar trebui să-ţi vorbesc. Când mă
gândesc la tine mi se înmoaie genunchii. Mă trece un fior cumplit, un fior al
lucrurilor interzise. Nu ţi-am
spus niciodată, dar am fost înnebunită după tine. Ce-ar fi fost dacă? Unde am
fi fost astăzi? Nu pot să-mi imaginez. Nu ştiu ce vreau să-ţi spun de
fapt aici. Căci da, chiar dacă mai ai o farâmă de îndoială, e vorba despre
tine. Te asigur. Acum suntem departe şi nu ne mai vorbim. Bine că ne mai citim
blogurile. Mă întreb, te mai gândeşti la mine aşa cum te gândeai acum vreo 6-7
ani ? Te sărut şi te îmbrăţişez, în întuneric.
Ioana
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu