Cateodata
imi revine in amintire timpul petrecut la Bucov, si primul sarut din
club A...Amintiri indepartate, aproape ireale... Toate emotiile,
sentimentele si povestile petrecute in tot acest timp par a se desprinde
dintr-un roman citit intr-o alta viata...
Nu mai recunosc nimic. Ma uit la fotografii si nu sunt eu, ci doar o proiectie a mea. Senzatia ciudata de deja vu ma insoteste aproape in fiecare loc, in fiecare colt de spatiu...Oare am mai fost aici?
Suntem
atat de subiectivi!! Realitatea ne-o cream singuri, mintea proceseaza
numai ce vrem noi sa proceseze...Realul devine ireal in timp, amestecand
dorintele noastre cu fapte petrecute iremediabil de concret. Tu chiar
ai fost real? Da...altfel inima mea nu ar raspunde cu un astfel de
impuls, atentionandu-ma parca de aberatia intrebarii...
Ai
fost real si stiu exact ce ai reprezentat pentru mine dar....nu te
cunosc, nu stiu cine esti... Probabil niciodata nu te-am cunoscut! Inima
mea s-a hotarat si nu s-a mai razgandit indiferent de conditii si de
imprejurari. Nimic nu a mai contat...Micile mele revelatii, treziri din
visare si din norul alcoolizant de dragoste in care ma aflam nu au avut niciun rezultat...
Totul a trecut, totul s-a transformat in TRECUT... un trecut relativ...pentru ca timpul este doar un sentiment.
Am
atatea lucruri sa iti povestesc, am asa multe lucruri pe care as vrea
sa ti le infatisez...pentru ca pentru prima data in viata mea comuna, in
lumea mea mica, realizez ceva si sunt mandra de mine! Complexele au
disparut, singuratatea nu mai are un contur vizibil si ceea ce este cel
mai important...Scriu!! In sfarsit, scriu!!! Si vreau sa iti spun TIE
toate lucrurile astea, si imi doresc sa vorbesc cu tine in timp ce
lungim tacticos o ceasca de cafea si fumam o multime de tigari!!
Dar acum inteleg...stiu ca nu
as face decat sa te deranjez...sa-ti distrug linistea...Pentru ca ma
innebuneste gandul ca TU ai uitat....Ai uitat de toti cei care au fost
langa tine, care te-au iubit neconditionat, cei care te-au apreciat si
cei carora le-a pasat de tine!!! Si trebuie sa te cert spunandu-ti
asta!! Desi nu este asa, mi se pare ca tine de mine sa te fac sa-ti
reamintesti!!! Pentru ca asa cum eu ma vad doar ca o proiectie in
amintirile mele...asta esti si tu...o proiectie, nimic real, palpabil.
Ne schimbam, ne modificam, ne evaluam constant, gandim fara incetare si
ceea ce suntem astazi, nu vom fi si maine....
Si
uite asa, cred ca am disparut amandoi...am mers pe un drum si ne-am
pierdut usor intr-o ceata deasa. Oare unde te afli acum, oare cine esti
si ce lume te inconjoara?
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu