Stateai pe marginea trotuarului pe Banu Manta, langa primarie, iar eu eram vis-a vis si nu puteam sa-mi iau ochii de la tine. Ai parul blond, lung, purtai pantaloni scurti cu patratele si o bluza mov inchisa cu cativa nasturi. Si cizme. Era soare si tu straluceai toata. Si parul si pielea foarte alba. Am stat intai sa te admir, dupa aia am incercat sa ghicesc ce faci. Dupa geanta, coli si rigla pe care le aveai la tine, cred ca esti la arhitectura. Nu mai stiu cat am stat, dar la un moment dat m-ai vazut si atunci am zis ca trebuie sa-mi iau inima-n dinti, sa traversez si sa inventez ceva de spus. Dar pe bune ca ma blocasem complet, nu-mi trecea nimic prin minte.
Chiar atunci, culmea ghinionului, au aparut prietenii pe care-i asteptam si a trebuit sa plec cu ei. As vrea sa mai treci pe acolo si sa ne revedem. Tot nu stiu ce sa-ti zic, dar nu am deranjeaza daca o sa razi de mine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu