si
cat de greu mi-a fost sa te vad astazi plecand, pe aeroportul ala
aglomerat si rece, urat de rece. Plin de
chipuri obosite, intunecate, multe...prea multe chipuri. Prea multi
nervi, prea multe plecari si prea multe bagaje. Stii cat urasc locurile
aglomerate... Era pe acolo o bunica (sau poate mama, n-am inteles bine)
care intreba pe oricine ii rasarea in cale cum poate prinde din urma pe
cineva care deja plecase catre poarta. Uitase ceva (nepotul, sau fiul);
femeia avea in mana o cutiuta decorata cu floricele roz. Micul pachet pe
care il uitase el, oricine ar fi fost. A intrat in vorba cu mine femeia
asta (cat erai tu la ATM), dar cred ca am fost destul de rece. Cumva,
se frangea ceva in mine vazand-o, dar astazi nu mai puteam sa empatizez
cu dramele si tristetile altora. Azi chiar nu. N-am putut...eram prea
trista pentru mine insami. Acum ma simt un pic vinovata, am raspuns cu
un zambet formal si rece incercarii ei de a lega o conversatie. Dar...in
momentul ala chiar nu-mi putea pasa de altcineva, in mintea mea eram
doar
noi.
Dar nu conteaza. Nu conteaza ca a fost
dureros sa te vad plecand, stiam ca va fi asa. De altfel, sunt obisnuita
cu durerea, am dezvoltat un fel de imunitate la ea. Si mesajul asta nu
vrea sa te intristeze.
Pentru ca, pana la
urma, nu avem de ce sa fim tristi, Ne-am gasit. Cred ca asta era partea
grea...dar ne-am gasit. Cumva, fix cand probabil amandoi credeam ca
oamenii nu mai iubesc asa cum iubim noi, si ca suntem niste indivizi
outdated tocmai pentru ca avem astfel de inchipuiri legate de
iubire...cumva, fix acum ne-am gasit. De fapt nu, e drept ca ne-am gasit
mai devreme. Doar ca acum suntem si aware ca ne-am gasit. Vezi,
laitmotivul e asta cu "ne-am gasit". Pentru ca inca mi se pare...de
necrezut. Fantastic.
Asa ca nu avem de ce sa
fim tristi. Asta e, suntem doi tacaniti indragostiti. Cred ca suficient
de indragostiti, puternici si curajosi incat sa incercam
sa facem treaba asta sa mearga. Stii bine ca...this is the first time
it actually feels right. Adica...nah, de fapt nu mai am ce sa iti
explic. E cam de ne-explicat ce, cum si de ce s-a intamplat. Tot ce stiu
este ca n-am mai trait ceva la fel de frumos. Si n-am simtit ceva la
fel de...powerful. Si cand erai aici...parca mi-era sete de tine. Sau
ceva din categoria asta... aveam nodul ala cretin in stomac si starea
aia idioata de anxietate atunci cand nu eram cu tine. Dar totul se
linistea cand te vedeam. Well, that's why I keep saying you're my zen
place :)
Stiu ca va fi greu...daca aveam atata
nevoie de tine cand erai aici, mi-e usor sa-mi imaginez ca vor fi
momente cand am sa simt ca o iau un pic razna. But I'll hang in there.
Pentru ca acum ma simt iubita. Si cumva...taken care of. Mmm, n-am fost
niciodata foarte conventionala si nu prea am simtit nevoia sa...be taken
care of. Dar tu...well, nu prea stiu cum sa explic nici
asta. Tu ai spart ceva ziduri, dar nu esti un intrus. Si cumva incepe
sa imi placa sa stiu ca sunt importanta pentru cineva.
Of...o
sa iasa bine :) Ne iubim prea mult, nu are de ce sa nu iasa. Am sa fiu
aici, iar data viitoare cand ne vedem, poate peste un an, poate peste
jumatate...am sa te astept la aeroport si am sa te strang in brate de-or
sa-ti sara ochii din cap :D
Oricum esti tot timpul cu mine. Azi am mancat chinese (it soothed my semi-broken heart :D)
si m-am gandit ca ar fi fost frumos sa mancam impreuna. Si parca erai
acolo...M-am uitat prin cartile de la tine si parca te-am auzit spunand
"sa incepi cu biografia aia a lui Feynman, este super-tare! daca iti
place BBT, sigur iti va placea si asta!". Cu ea voi incepe, sa stii :)
Si acum vad ca ti-ai uitat una dintre
cutiile cu pastilute mentolate la mine. E aici, pe masuta de cafea pe
care statea aseara laptop-ul. Iar eu stau pe canapea. Aia micuta si
simpatica. Beary the Bear e si el aici, langa mine si ma sustine in
aceasta perioada dificila. Sa stii ca nu ai de ce sa fii gelos pe el, e
un ursulet de plus gay (he hasn't come out of the closet yet, se pare ca
si lumea plusurilor e destul de judgemental).
Ei...suntem
oricum amandoi obisnuiti sa fim singuri. Si de fapt, acum nu mai suntem
singuri. Doar vom trai...departe unul de celalalt. Dar nu cred ca ne
vom mai simti singuri, nu avem de ce :) Cumva...parca ti-ai scrijelit
numele si o parte din fiinta ta in mine, in pielea mea. Privesc catre
mainile mele si nu le mai pot vedea altfel decat legate de tine; esti
aici, langa mine, te privesc si...we're holding hands :) Si mi se pare
ca n-a fost niciodata altfel.
Asa ca vom
rezista. Cum ti-am mai spus, sa ai
grija de gropita din obraz si sa zambesti mult. I wanna know you're
happy. Daca tu esti trist si eu sunt trista. Si n-are niciun sens, nici
cuantic, nici economic - our happy muons would decay to sad electrons
(so our emotional atoms would get all messed up); or otherwise we'd make
a total waste of resources and our emotional economy would fail
shamefully if we were both unhappy.
Hugs and kisses. Esti cea mai frumoasa parte din mine si te iubesc.
P.S.:
asa ca ne vedem - voi spune - in scurt timp (va trece repede, ai sa
vezi). Iar de vorbit vom vorbi tot timpul :) si te rog eu mult, dar mult
de tot: nu mai bea atat de multa cola. Try water, or Nestea :D"
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu