Luminite in geam

Te intindeai sa pui luminite in geam si cand m-ai vazut te-ai dezechilibrat. Nu te-am salutat ca mi-a fost frica sa nu cazi. Te salut acum: sunteti foarte frumoasa, doamna!

Adi

Aiurea

A fost foarte, foarte aiurea, tot. Nu m-am mai simtit asa penibil niciodata. Nu ma asteptam sa te opresti si sa incepi sa vorbesti. Nici tu nu stiai ce sa zici. Si e aiurea rau ca doi oameni sa stea in mijlocul drumului sa se uite unul la altul, nici sa nu se cunoasca, nici sa nu le treaca nici o idee prin cap, nici sa nu plece. Si nici sa nu rada. Eu eram stresata pentru ca ma simteam prost asa, pentru momentul nostru monumental :) Nici nu stii cate imi treceau prin cap intr-o fractiune de secunda, ca vremea e evidenta, ce sa comentezi, intrebari nu indraznesc sa spun, ar trebui sa te ajut sa ma intrebi tu ceva, sa vorbesc despre mine poate nu te intereseaza, trebuia sa-mi aduc aminte de ceva ce se intampla in bucuresti si sa te intreb daca mergi acolo, dar eram blocata si nu-mi venea nimic in minte. Asa ca m-am uitat tamp la tine. Cand am plecat te uram. Un pic.

Puteai fi tu

Mă crezi că îmi e dor de tine? Îmi e dor că puteam fi noi. Noi doi. Și mie îmi place ceaiul.

Auzisem că ți-ai ațintit ochii asupra mea mai apoi. 

Puteai fi tu. Dar am întrerupt orice legătură. Nu te-am uitat. Nu îmi pasă că ai uitat de tot. Dar e păcat.

Dar acum e el. Și multe tachinări. Și speranța că eu și el vom deveni noi. 

Și nu îmi pare rău deloc. Azi nu mai eram ceea ce sunt acum. Datorită ție. M-ai crescut de când ne-am cunoscut. 

Mulțumesc pentru melodia aia.

Cu drag,

Tipa aia micuță.

La prima vedere

Când prima oară chipul ţi-am zărit;
Păreai foarte timidă,
Iar eu n-am îndrăznit
Să vin, măcar spre tine
Să-ţi spun cum mă numesc,
C-aşa sunt eu fetiţo
Singur, mă amăgesc...

(...)
http://blogulluianonimus.blogspot.com/2011/12/la-prima-vedere.html

(Cand am gasit poezia, am crezut initial ca este un post legat de blogul nostru, apoi am tresarit crezand ca este o poezie pentru noi, iar in final cand am vazut ca se potriveste subiectul asa de bine cu cel al blogului, am zis sa ne bucuram impreuna de coincidenta)

Metrou Victoriei

Am urcat in spatele tau scarile de la metrou in Victoriei si pe masura ce urcam, eu eram din ce in ce mai cocosat de vant si ma uitam la tine ca erai din ce in ce mai usoara, iar cand ai ajuns in capul scarilor te-ai intors si te-ai uitat la mine zambind. M-ai facut sa ma indrept si sa zambesc si eu, chinuit, ca nu ma acomodasem cu diferenta de aer dintre metrou si trotuar. Cand am ajuns sus, te-am cautat si exact cand te-am gasit, tu sareai in bratele unei prietene. Am ramas cu gura cascata, habar n-am de ce. Nu mi-a trecut prin minte sa vorbesc cu tine, dar prietena ta mi te-a luat dintr-o data, cum i-ai lua cuiva prajitura din fata. Macar sa am eu ultimul cuvant aici.

Printesa

Noi semanam, chiar daca eu sunt mult mai politicoasa si mai draguta ca tine, dar asta nu e vina mea si nu ar fi corect sa te supere. Faptul ca Traian ne-a facut cunostinta nu poate sa fie o coincidenta pentru ca eu nu cred in coincidente. Am venit in Bucuresti special sa ne intalnim (ai vazut, am avut dreptate, m-ai cautat) si iti scriu aici pentru ca sunt sigura ca o sa citesti. Nu stii sa discuti cu o femeie si m-ai plictisit toata ziua. Iti promit ca nu o sa te sun, dar te astept.

Printesa

Statia de autobuz

Pentru vecinul cu care ma întâlnesc în fiecare dimineaţă în staţia de autobuz: zâmbetul meu nu înseamnă nimic mai mult decât „Bună dimineaţa!”. Relaxează-te, te rog!


Mulţumesc,
Diana

Toto

Poti sa incerci o ciocolata calda. Vin aici zilnic. Dimineata. Citesc presa. Imi plac tabieturile. Nu, eu nu beau ciocolata calda. Te moleseste pentru toata dimineata. Nu, nu vroiam ... Pentru unii oameni nu conteaza. Nu vroiam sa spun ca esti moale.  Fac abstractie de muzica de-aici cand citesc. Nu m-ai intrerupt. Cum zici, era loc destul. Razi de mine? Vreau sa spun ca nu ma deranjeaza, ba chiar m-ar flata...  Ai o haina extraordinar de frumoasa. Se potriveste cu un fular de-al meu. Casmir. Albastru. De fapt nu casmir. S-ar asorta si cu Toto al meu. Am scris o carte despre aventurile lui Toto.
N-am ziare. Sunt revistele de la intrare. Ghidul Bucurestiului? Sigur.  Nu, nu ma plictisesc, merci de intrebare. Grija, ca frige! Te uiti tu la geanta mea cat trec pe la baie? Suntem prieteni acum. In zece am fugit.

Asta pentru ca tot vad optimisti care cred ca netul e mic. Asa ca ce am de pierdut, Oana draga?

De ce nu a venit Mos Nicolae

Am vazut ca cineva a ajuns la noi pe blog cautand pe google "motive pentru care moș nicolae nu a venit". Trebuie sa reparam neaparat o greseala. Noi am vorbit cu Mosul si ne-a explicat ca nu a avut timp destul sa lase toate cadourile. Sunt foarte foarte multi copii. Daca citesti asta, scrie-ne si povesteste-ne ce s-a intamplat. Promitem sa il ajutam noi pe Mos Nicolae, sau sa punem o vorba buna la Mos Craciun.

Te-am speriat!

E din cauza ca de o saptamana mi-am luat concediu si ma uit zi si noapte la filme. Si dupa aia cand te-am vazut era exact ca intr-o scena de dupa razboi, cu paltonul tau stramt, cu casele scorojite de pe Lizeanu. Si in filmul  meu nu se potrivea sa vin la tine dintr-o data, asa ca te-am urmarit. Mda, cred ca si pe mine ma sperii acum cand povestesc. Da serios ca nu urma sa fac decat sa te invit la un ceai, da trebuia sa-mi dau seama ce loc s-ar fi potrivit in filmul nostru. Sper prin absurd sa citesti asta si sa rasufli usurata.

Dinu

Fata blonda de la Carturesti

Te-am vazut in fata la Carturesti aseara, zgribulita. M-am asezat langa tine. Asteptam un prieten. Mi-au ramas ochii la rochia cu flori rosii, parul blond si zambetul ca de veverita. Am observat si inelele, si cartea din mana si chiar si firul dus la ciorap. De fapt mi-a placut asa de mult sa trag cu ochiul ca nu mi-a trecut prin minte sa intru in vorba. Oi fi ras de mine? Sunt mai lent, dar o sa te mai caut pe-acolo si o sa fiu mai pe faza daca am noroc sa te mai vad.

Later edit: bocanci bej, haina rosie, ciorapi negri, par blond lung ondulat, ruj, soljenitin. vorbesc serios.

In tren

Am stat vis a vis in tren, intre Ploiesti si Bucuresti, ai vorbit mereu la telefon in timp ce te uitai la mine si eu ma prefaceam ca citesc. Ai incercat sa vorbesti cu mine pe peron la Bucuresti? Daca da, sa stii ca aveam deja castile puse si nu am auzit nimic. Vineri seara poate facem iar naveta impreuna.

c.t.

Te rog!

Am stiut ca n-o sa ma lasi sa alunec

Ieri in 105 m-ai salvat cand era sa cad. Dar nu e doar asta. M-ai luat dupa umeri si m-ai strans si m-am simtit imbratisata si aparata. Am stat dupa aia cand m-am dat jos din autobuz sa ma gandesc de ce m-am simtit bine. Tu nu ai facut niciun gest in plus ca sa te apropii de mine, ai fost chiar timid. Dar cand m-ai sprijinit am stiut ca n-o sa ma lasi sa alunec.

Ma crezi ca si in dimineata asta cand trebuie sa merg la birou si ma asteapta si zi grea imi inchipui cum ma tii de umeri. In dimineata asta, gandul asta e singura chestie care ma salveaza de grijile care incep sa apara. Deja incep sa am nevoie de tine :P


Roxana

intoarce-te acasa!

Mi-a fost frig azi-noapte fara tine!