20 nov. 2012



Băiete drag, m-am săturat să aud de la alții de tine. După atâtea luni de liniște tot nu trece zi să nu mă întreb dacă ești bine. Dacă ți-e bine. Dacă regreți câtuși de puțin că ne prefacem că nu ne știm. Ba, mai rău, că nici nu ne interesează că celălalt există. Poate că sună ca o replică dintr-un film prost, dar chiar îmi făcea plăcere să-mi spui și cel mai neînsemnat lucru care ți se întâmpla. Mă bucura să îți fiu prietenă aproape la fel de mult cum îmi tresărea inima când amândoi uitam că nu avem voie.
Nici nu mai știu cât a trecut. Pare să se fi scurs cea mai absurdă eternitate din ultima seară în care ne-am vorbit. Mie îmi lipsești enorm, dar, dacă mă gândesc mai bine, îmi lipseai și când petreceam minute în șir nas în nas, zâmbindu-ne neputincios pe câte o canapea incomodă. Sper ca într-o zi să-ți faci curaj de o explicație. Și sper că ești fericit cu alegerea pe care se pare că ai făcut-o în final. Presupun că îmi vei lipsi mereu.

MM.

16 nov. 2012

Imi placea sa vorbesc cu tine

 Doamne, cat imi placea! Abia asteptam sa ajung acasa de la scoala, nu-mi doream decat sa se termine orele mai repede. Imi pare rau ca desi ai incercat, te-am refuzat. Sa fiu sincera, imi era frica ca n-o sa iasa bine, ca nu e momentul, ca nu eram noi potriviti impreuna. 

Ma uit in urma, printre amintiri dragi si recunosc ca am gresit. Si cat imi pare de rau ca acum ar fi putut sa fie altfel, sa fim impreuna, sa vin la Bucuresti special pentru tine, sa vii acasa special pentru mine. Sa fiu fericita ca intr-o lume atat de nebuna, eu te-as fi avut pe tine si mi-ar fi fost de ajuns. Acum esti cu altcineva, poate fericit, poate nu, n-am de gand sa intervin. Nici intr-o mie de ani n-as interveni, chiar daca ma doare ca te-am pierdut. Un lucrur stiu sigur, ca noi doi impreuna ar fi fost o experienta minunata si e vina mea ca am omorat orice sansa. 

Imi pare rau pentru tot. Sa stii ca mi-ai dat putin viata peste cap la vremea respectiva, iar acum, tu esti motivul pentru care stau si scriu toate prostiile astea in miez de noapte, pe care nu stiu daca o sa le citesti vreodata.

Sper ca esti fericit cu ea.

15 nov. 2012

Imi amintesc de tine, barbos frumos pt care eu am fost o "prima vedere".

Imi amintesc amuzata de reticenta mea badarana cand m-ai contactat in mediul virtual - ah, cum va avea sa se schimbe asta dupa ce am avut si eu "o prima vedere a ta" la acel concert. M-ai dat fiinta peste cap, m-ai facut sa-mi clocoteasca sangele, m-ai alienat de alt suflet care ma iubea - TU, amic cu beneficii gone wrong.
Imi amintesc ca ti-am scris acum aproape 2 ani aceasta delirare intr-un acces de (confuza) indragostire:

"Scrisoarea asta este despre ideea mea de <a disparea>, de <a inchide cercul dupa concertul X> si toate echivalentele pe care le-am mai spus, dar nu mi le mai amintesc.

 Sunt confuza in ceea ce te priveste. In mod normal nu ar trebui sa caut si sa cer explicatii, m-am bagat singura in asta si am cam stiut in principiu la ce sa ma astept. Insa, niciodata, dar niciodata (yes, it’s a warning, women are capable of doing everything [or at least I am] in order to achieve their goals) sa nu crezi pe bune o femeie care iti spune <ok, but I JUST want to be friends with benefits with you, I swear> because that’s just so science fiction.
Partea pozitiva a problemei este ca inca eu sunt cu picioarele pe pamant si cu inima in piept  {nota din prezent: nu, nu eram!} (ce-i drept incep sa dau erori, but this will be analyzed later on), si de accea vreau sa ma lamuresc, pana nu ma dezintegrez. Am ales metoda scrisului, mai buna decat sa ma balbai sau sa ma pierd conversational (asa cum am patit saptamana trecuta miercuri) {nota din prezent: pentru ca esti (sau cel putin erai) maestrul absolut al devierii subiectului}.
 Si de-amu incolo sper sa fiu cerebral enough to explain my issue at its best.
 Problema mea e ca te porti prea frumos cu mine, in momentele noastre de <interactiune>, si lucrul asta nu il inteleg. Perceptia mea asupra one night stand-ului/ benefits-urilor, asupra interactiunilor de natura amoroasa intre persoane care nu se iubesc simt nimic unul pentru celalalt era de natura mai rece. Tu fiind prima mea experienta <extrasenzoriala> m-as fi asteptat la mult mai putin, la ceva de genul <now we do it, then you get the hell out of here, and see you some other ocasion> + beer meet. Insa nu a fost asa, which shocked me, lumea ar avea nevoie de mai multe exemplare de barbati de genul tau {nota din prezent: nu, nu ar avea nevoie}. Ma simt mult mai <iubita>, apreciata, you_name_it, only in those particular moments, decat m-am simtit cu X, care cica ma iubea de nu mai putea. Pot sa zic ca te apropii cam mult de ceea ce am experimentat cu Y, and that’s scary (again, ma refer stict la modul de desfasurare al intimitatilor…). Sunt uimita de faptul ca poti sa tratezi astfel o femeie pentru care nu simti nimic, and the thought of  <what woulud’ve been if he really cared> imi provoaca erori. Nu stiu daca iti amintesti, dar pe la inceput cand probabil <ma vanai> ti-am zis ca nu ma pot orizontaliza fara sa simt. Which I do, but not that way yet, lucru care ma surprinde, I should’ve cracked already (but I guess that’s good for me, nu mai pot fi <doborata> atat de usor) {nota din prezent: asa se mint femeile pe ele} . E logic ca tin la tine, cateodata erorile = ma ia cu puls accelerat cand ma mai gandesc la tine, insa trece si se stinge in secunda in care te vad (which is weird, ar terbui sa se agraveze). Te-as pupa tot, te-as sufoca intr-un bear hug, n-o sa mint, era de asteptat, mor femeile dupa tine de parca ai avea SIDA, nu ? :P. Dar imi face bine asta, spun sincer, and I thank you for letting me discharge my <demons>. Filozofia ta este alta, stiu, dar eu daca nu simt, nu sunt om - fuck the cerebral. Daca ma voi indragosti (in that way) I’ll live with it (sa iubesti pe cineva nu implica neaparat reciprocitate, right?), si la un moment dat daca ar fi sa imi fie rau, ma voi retrage {nota din prezent: nu m-am retras, prostuta de mine}. De aceea vreau sa te rog sa te porti cu mine cat mai natural, asa cum simti tu, sa nu incerci sa ma menajezi de teama ca ma ranesti, ca nu merge, it’s even worse and annoying. Rugamintea asta vine si cu un request : sa te gandesti bine, si sa imi spui exact (daca poti) cum ma vezi, care este perceptia ta asupra mea, daca simti ceva, ca sa stiu cum sa interpretez lucrurile de acum inainte si cum sa ma port. Ofer sinceritate (orice schimbare emotionala la mine va fi anuntata) {nota din prezent: nicio schimbare emotionala nu a fost anuntata} insa cer acelasi lucru in schimb.
  Si parca ar mai fi atatea lucruri de zis, despre cum eu nu sunt vulgara and I’m far beyond what you’re able to see, despre cum o relatie se poate construi - nu doar apare persoana Z si spui “asta-i frate“ , dar deja m-am cam pierdut si nu mai pot gandi. Poate in episodul urmator."

Si daca nu erai tu, poate ca as fi ramas inca un copil naiv. Si nici nu ar fi fost atata suferinta in sufletul meu si al lui Y. Sper sa iti gasesti calea si sa iti deschizi inima, fiindca pentru mine esti un autist emotional. Te anunt ca m-am regasit cu Y si suntem fericiti.

I.


 

Atentiune, atentiune!!

Se cauta: tip inalt cu ochi caprui inchis, imbracat in haine largi (ca de rapper) care a coborat azi, 14 noiembrie, in jur de ora 8 30- 8 35 la Victoriei, pe magistrala Berceni-Pipera. Purta geaca neagra de la Little Big, pantaloni largi gri, adidasi si sapca neagra. Avea in mana o agenda deschisa la culoare. Era insotit de un domn mai in varsta cu care a si coborat.

Cine il cauta: bruneta cu parul scurt si ochelari. Purta bluza alba, esarfa maro. Avea in mana o geaca verde si o geanta neagra si asculta muzica la casti.

De ce il cauta: Pentru ca a privit-o cu ochii lui patrunzatori pe parcursul a 3 statii  si acum se gandeste intruna la asta.
Concluzie: Daca aveti informatii despre cine e, unde se poate gasi aceasta persoana, va rog dati de stire la daniela.a.costache@gmail.com. Iar ca sa putem afla informatii, trebuie sa impartasiti cu cat mai multa lume aceste randuri, asa ca nu va sfiiti. 

Inchei cu speranta ca bunavointa voastra va face ca acesti doi oameni sa se mai intalneasca o data.

Multumesc anticipat tuturor!

12 nov. 2012

Gata, ajunge :)‏

... o incheiere, "gata, ajunge" de mult datoare unui inceput "la prima vedere" :)...
 
 
Nu ne-am fi potrivit, acum stiu.  Cand am alunecat atunci am avut convingerea ca nu vom fi niciodata impreuna.
Dar am fost nebun dupa tine. M-am torturat gandindu-ma ca si tu. Inconstient de increzator ca e timp. N-a fost si am platit ca m-am imbatat cu asta.
 
Ma mai uitam, si uneori o sa ma mai surprind, poate, uitandu-ma, dupa tine prin gara de nord ca un tampit. Sperante adolescentine. Ma gandesc uneori ce ne-am putea spune dac-am vorbi acum cu cartile pe fata. Mi-ar placea sa stam la un vin, s-avem o aventura de-o noapte. Sa stim. Sa te cunosc pe tine, de acum. Si gata, fiecare inapoi la viata lui. Vise. Inutil.
Dureroase clisee...ma doare uneori sa vad ca tresar observand o trasatura de-a ta la alte femei si identific raraitul tau bland in vocea altora.
Plimbarile prin herastrau au fost mult timp excluse pentru mine, mi-ai furat un pic din placerea asta :) iar la auzul numelui orasului tau uneori incepeam patrulari cu mintea-n nori:)
 
Si da, "acum spun" :).
De ce naiba te-ai intors brusc la mine atunci, in fata facultatii ? 
 
Nu, fara vin.  Sper sa nu te mai intalnesc vreodata pentru ca ma dor rau accesele astea de melancolie. Vei fi mereu al meu calcai al lui Ahile.
 
Gata, ajunge. Adio tie, celei care mi-a scapat :). 
 

6 nov. 2012

Fostului coleg cu drag‏

Foarte urat te-ai purtat.Dar cred ca vina a fost a mea, in fond nu ai 
vrut decat putina distractie.Si eu am vrut la fel, dar te-am cunoscut 
mai bine si ..nu am mai putut sate vad ca pe o chestiune pasagera.Stii, 
ai facut un accident amoros in lant. El ma iubea pe mine, eu pe 
tine.Stii ce m-a durut? Ca in ziua aia cand am trantit portiera masinii 
tale si am iesit plangand, nici un gest nu ai facut. Tu nu poti nici 
macar sa minti.Sa stii ca as fi preferat sa ma minti desi iti multumesc 
ca nu ai facut-o. Si mai tare m-a durut cand te-ai indragostit de tipa 
aia insipida. Si ea nici macar nu a incercat sa te vrajeasca. Si mai 
mult, nici nu ii place de tine. Asa meriti, sa patesti ce am patit si 
eu.Am suferit sa stii.Dar m-am schimbat.Poate daca m-ai vedea acum, 
te-ai razgandi. M-ai putea iubi , sa stii. Si mare placere mi-ar face sa 
te refuz. Sa trantesti portiera si sa nu vin dupa tine. Sau poate as 
veni.......

4 nov. 2012

Nu reusesc sa te uit !‏

      Nici nu mai stiu de cat timp nu am mai vorbit si nici macar de ce scriu asta ... aici. Am luat o decizie crezand ca asa o sa fie mai bine pentru tine, mi`a fost frica de fericire. Cred. Cel mai mult ma doare ca nu am apucat sa intalnesc persoana cu care am vorbit enorm de mult, despre orice, chiar daca nu trebuia sa o facem in modul ala.  Mi-ai promis ca putem fi prieteni, ca ne putem intalni macar 5 minute. Si te`am crezut, nu aveam motive sa nu o fac ... ai dat dovada de o rabdare incredibila in ceea ce ma priveste. Dar cred ca intr-o zi ai obosit si tu si de atunci tacere. Tacerea asta ma omoara, putin cate putin in fiecare zi, nu stiu ce sa fac si daca mai poate facut ceva, ma amagesc singur cu gandul ca si tu mai te gandesti la mine. 
   Am tot stat sa ma gandesc la ce ar putea reprezenta o metoda de a termina mesajul asta dar nu reusesc. Asa sunt eu, nu duc lucrurile pana la capat.

1 nov. 2012

Ai promis! Sau nu?‏

Ai promis ca ma astepti. De fapt, nici nu mai stiu sigur daca ai promis cu adevarat sau pur si simplu imi doresc eu sa fi promis(stiu ca te tii de promisiuni intotdeauna). Ideea e ca ai spus ca ma astepti si ca nu o sa ma uiti si ca peste un an o sa fie din nou totul ok si frumos. Dar a trecut abia o luna si deja simt ca m-ai uitat. Stiu, e plin de oameni noi si de locuri noi acolo, nu? Ca o viata noua, nu? Dar (din nou, egoismul nu-mi da pace), cum ramane cu mine? Ca m-ai lasat singura, mai. Nu am cum sa te inlocuiesc si nici nu pot sa trec asa usor peste tine. Si e ultimul meu an de liceu si am facut si eu in sfarsit optispe' ani si eu ABIA ASTEPT SA TREACA MAI REPEDE ca sa vad! Sa te vad pe tine si sa vad ce a mai ramas din noi. Te iubesc. Nu am apucat sa iti spun.