Cand merg pe langa piata centrala nu mai am timp sa ma uit la oameni. NU cred ca printre ei se pot ascunde ingeri ca ea.
Dar acum cateva zile ma plimbam pe acolo, inghetat si degerat. Mi-a cerut telefonul, ca sa sune o prietena. Nici n-am raspuns nimic, ca deja forma tastele pe el, pur si simplu i l-am dat. M-am gandit ca ar fi putut sa fuga cu el, dar nu m-am speriat, chiar m-am bucurat oleaca. Poate asa o gasesc mai usor 
Avea un palton maro si pasle urate, de carea poarte fetele acum, de culoare neagra, parul luuuuuung si ochii negri. Nici n-am apucat sa intreb cum o cheama. N-am apucat sa zic nimic! Nici macar n-am inteles foarte bine unde si-a fixat intalnire cu prietena ei, poate ca as fi urmarit-o.
Te astept aici, daca ma mai tii minte. Aveam o scurta verde si ochelari.
PS: ma cheama Andrei.
Post publicat de primaoara.wordpress.com
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu