In fiecare noiembrie cand umblu pe strazi si trece vantul prin mine imi aduc aminte cum ma plimbam agatata de tine, cel mai singur barbat de pe pamant. Imi povesteai ca te culci cu toata lumea si zambeam pentru ca eu mereu am inteles altceva decat ce mi-ai spus.
Zilele astea te vad din nou la fiecare colt. E de vina si vantul rece, si intunericul. Am nevoie de haina ta sub care sa-mi incalzesc mainile si de prostiile fara sens pe care le tot insirai fara sa te mai opresti, fara sa te mai auzi, fara sa te ascult. De data asta am eu multe prostii de spus.
Tii minte cand ti-am spus ca esti liber si te-ai oprit sa ma privesti? Acum am nevoie sa ma convingi tu ca sunt libera.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu