Mergeam impreuna cu o buna prietena pe Bdul Carol, eram la Armeneasca in intersectie.
Cristina ma tinea de brat. Nu stiu de ce, probabil pt ca ne plimbam de 2ore si I se facuse frig…
Te-am vazut apoi pe tine cum veneai in mare viteza pe bicicleta dinspre calea mosilor catre Universitate. Nu-mi pot explica nici acum de ce, dar in momentul in care te-am vazut am simtit nevoia sa-ti fac cu mainile, ca si cum eram singur pe o insula si vazusem elicopterul salvator, sau ca si cum ne stiam de o vesnicie si te semnalizam….Dra…ce faci? Nu ma observi? Ai incetinit, mi-ai zambit la fel de prietenos, credeai ca sunt un prieten vechi si te jenai ca nu m-ai recunoscut. Cand ai ajuns la un metru de mine te-ai prins ca nu ne stim de nicaieri, ai continuat sa zambesti, iar in urmatoarele secunde erai cu 10m mai aproape de destinatie.
Incredibil, i-am spus Cristinei dupa un sfert de ora. Ai vazut-o? Bicicleta era mov….ea avea fusta gri, ciorapi colorati, ten alb, par saten deschis cu accente coniac, tuns mediu spre scurt si dat intr-o parte….. Si zambetul ala….
Cum naiba ai retinut atatea detalii in 10secunde? Unde mai pui si faptul ca totul s-a petrecut in miscare, imi spune Cristina.
Nu stiu draga,i-am raspuns. Probabil sta in natura profesiei mele sa retin detalii….sau….Cristina, tu crezi ca m-am indragostit?
:)))))))))))))))))))
RăspundețiȘtergere