prima
oară ne-am văzut în 2008. era a treia zi de bestfest și așteptam să
înceapă manu chao. îmi părăsisem gașca cu care venisem să mă întâlnesc
cu doi foști colegi. și printre discuțiile cu ei și un pahar de bere, ai
apărut și tu. tipul cu ochelari și teniși
colorați, multpreîndrăznețcuoameniabiacunoscuți, dar destul de
interesant cât să-mi rămână mintea la tine câte zile după. te-ai
prezentat și am schimbat câteva cuvinte. a început apoi concertul și-ai
dispărut.
au trecut apoi câțiva ani până la următoarea revedere. 4
iunie 2011, înainte de concertul suede. n-am mai avut aceeași tresărire.
poate pentru că pe-atunci eram cu cineva sau poate pentru că și tu erai
cu cineva.
ne-am mai cunoscut o dată chiar anul ăsta, din nou la bestfest. ai
apărut, ca prima dată, în fața mea și mi-ai întins mâna. după un "ne-am
mai cunoscut de câteva ori" spus zâmbind, ți-am zis din nou numele meu.
ai scos un "aaa, da, da" forțat, dar se vedea că nu știi cu cine
vorbești. nici măcar nu m-a deranjat. îmi plăceau întâmplările
astea. erau ca o joacă și nu le dădeam foarte mare importanță. și poate
ar fi fost frumos să rămână așa.
dar săptămâna trecută te-am văzut din nou. eu. tu nu. cele câteva
minute dinaintea unui concert s-au transformat în zeci de minute, iar
joaca aia s-a transformat în altceva. ți-am analizat fiecare mișcare,
ți-am admirat dezinvoltura cu care vorbești în fața a zeci de oameni și
mi-ai făcut inima să bată ca nebuna când, după stingerea luminilor,
te-ai așezat în fața mea la film. dar săptămâna aia s-a terminat și mă
tot gândesc...dragă v., mi-ar plăcea să ne cunoaștem din nou!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu