Obisnuiam sa fiu fata asta plina de viata,
increzatoare cu inima plina de dragoste atunci cand te-am cunoscut.
Obisnuiam sa iau fiecare zi alaturi de tine ca pe un favor pe care mi-l
faceai , ca ma placeai. Obisnuiam sa te iubesc atat de mult incat nu mai
iubeam pe nimeni altcineva. Si obisnuiam sa fiu fata pe care tu, atunci
la mare, in balansoar ai sarutat-o pentru prima oara. Acum, dupa 4 ani,
sunt straina care de fiecare sarbatoare iti ureaza ceva frumos. Sunt
fata aia care iti spune la multi ani, desi ii e clar ca te deranjeaza.
Sunt fata care din cand iti mai spunea ca ii e dor de tine, fara sa
astepte un raspuns. Sunt fata care vreme de 4 ani te-a asteptat fara ca
tu sa stii; care te-a iubit in fiecare zi ; care ti-a dorit mereu
fericirea, desi am stiut ca fericirea ta e departe de mine.
Nu te-am vazut in 4 ani nici macar odata, in treacat
pe strada. Desi in fiecare noapte am visat in mii de feluri
reintalnirea noastra. Pana acum o luna, cand mi-am adunat fortele si
suferintele din ultimii patru ani si am venit la tine. Te-am regasit asa
cum te stiam: amabil, amuzant in stilul tau, copil. Si desi au trecut 4
ani reintalnirea noastra a fost atat de familiara. Intr-o secunda mi-am
amintit de ce in tot timpul asta te-am iubit, de ce am tinut cu dintii
de fiecare amintire legata de tine, de noi. Si apoi...mi-am dat seama ca
asta e intalnirea cu care voi pune punct, in sfarsit dupa 4 ani,
relatiei imaginare pe care am avut-o cu tine.
Asa ca, ramai cu bine drag prieten: ai fost si vei ramane mereu
"primul" in inima mea. De acum, voi fi doar fata pe care candva ai
cunoscut-o.