Nu mai intelegeam nimic. Doar traiam mai departe rabdatoare, gandindu-ma ca odata, mai tarziu... si aici gandurile mi se opreau pentru ca nu stiam ce urmeaza. Dar am tot incercat sa ma linistesc singura gandindu-ma ca ar trebuisa urmeze ceva bun, ca rasplata pentru cineva cuminte.
Apoi a trebuit sa plec. Sa fiu singura, sa nu ma mai vada nimeni, sa respir doar pentru mine. Obosisem sa traiesc sub ochii cuiva. Prea apasator, prea mult timp. Iarta-ma.
Dia
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu