Zambeai cu ochii

Toata seara am vrut sa nu ma uit la tine si n-am putut, pentru ca ii zambeai foarte frumos prietenei din fata ta. Ii zambeai cu ochii. De fiecare data cand ma intorceam cu spatele mi se facea dor sa-ti vad ochii din nou. Cand ma intorceam era din nou acelasi suras. M-am uitat lung, cu gandurile aiurea, sigura ca nu deranjez pentru ca tu mi-ai parut absorbit in conversatia ta cu ea si eu eram in umbra, cu gandurile mele. Dar la plecare, in ultima secunda cand am fi putut sa ne zarim m-am uitat iar spre tine, fara sa pot sa ma opresc si am inghetat cand am vazut ca mi-ai facut semn de la revedere. Mi s-a facut rusine ca m-ai vazut cum ma holbez, poate v-am deranjat, poate m-ai comentat cu ea. Acum ca m-am linistit, mi s-a facut iar dor sa te privesc, mai ales ca tin minte si lumina si sclipirea din coltul ochilor si cutele de pe obraz si cum inclinai capul si tot.