12 dec. 2012

Andrei-ul meu blond‏

Am visat mai demult un Andrei inalt, cu parul blond, cu o atitudine exact pe placul meu... si de-atunci il tot caut, prin vise si prin viata
Azi in metrou am vazut ridicandu-se de pe scaun si indreptandu-se catre usa un tip care putea foarte bine sa fie Andrei-ul meu. era inalt, cu parul blond, nu stiu exact ce culoare erau ochii lui, pentru ca era destul de departe, de fapt... nici culoarea ochilor Andrei-ului meu din vis nu o stiu
Cat timp s-a deplasat de la scaun la usa l-am privit drept in ochi, eu pe el, si el pe mine... chiar cand ma pregateam sa ii ocolesc privirea, deoarece devenea coplesitoare - si chiar am simtit o clipa ca vom incepe sa vorbim de la 10 metri departare, sau poate vorbeam... cu ochii - mi s-a parut ca zambeste, insa mi-a evitat privirea, si eu pe a lui, aproape simultan.
Apoi l-am pierdut in multimea deasa, am luat-o pe drumul meu, pe scara mea rulanta preferata, am privit in spate, dar nu era... unde ai plecat tu, Andrei-ul meu blond?

(eu aveam haina neagra, geanta gri si caciulita roz; stiu ca descriu degeaba... vorbe-n vant)

To Mister Monday,

Luni dimineata. In FIECARE luni dimineata din octombrie si pana saptamana trecuta. Metrou. Gara de Nord. 9 o'clock-ish. Directia Grozavesti. Ultimul vagon. Geaca inchisa la culoare, blugi, geanta, cu sau fara casti si  unu-doua fire de par alb, which are terribly sexy, trebuie sa recunosc. Cam ciufulit, ganditor sau somnoros uneori Mister Monday! Poate ca m-ai observat si tu, macar pentru cele 10332 de bagaje pe care le car de fiecare data. Quite the impression, I'm sure! :D

Admit ca *intalnirile* noastre m-au binedispus si m-au facut sa astept cu oarecare nerabdare si un pic de curiozitate imposibilele zile de luni. A fost o reala placere sa parcurg distanta Gara de Nord- Grozavesti alaturi de tine. Spun a fost pentru ca nu cred ca o sa mai fiu la fel de punctuala de acum inainte. Asa ca,pentru succesul zilelor mele de luni n-ar fi deloc rau daca ai intarzia si tu putin, macar din cand in cand!

Cu drag,
A.

te sarut in intuneric‏

Mă gândesc de multe ori la tine. Te visez de şi mai multe ori. Trei nopţi la rând, chipul tău m-a făcut fericită. Ar trebui să-ţi scriu toate astea, dar nu pot. Ar fi o greşeală. Mi-e foarte frică. Ar trebui să-ţi vorbesc. Când mă gândesc la tine mi se înmoaie genunchii. Mă trece un fior cumplit, un fior al lucrurilor interzise. Nu ţi-am spus niciodată, dar am fost înnebunită după tine. Ce-ar fi fost dacă? Unde am fi fost astăzi? Nu pot să-mi imaginez. Nu ştiu ce vreau să-ţi spun de fapt aici. Căci da, chiar dacă mai ai o farâmă de îndoială, e vorba despre tine. Te asigur. Acum suntem departe şi nu ne mai vorbim. Bine că ne mai citim blogurile. Mă întreb, te mai gândeşti la mine aşa cum te gândeai acum vreo 6-7 ani ? Te sărut şi te îmbrăţişez, în întuneric.
Ioana

4 dec. 2012

Am fost ca shotul.... vroiam sa fim ca vinul ...

Ma gandesc ce sa iti scriu cu ce sa incep si  unde sa termin ... o mie de ganduri se aduna la mine in minte si in inima dar unul singur imi este clar si limpede IMI ESTE DOR DE TINE, ma auzi IMI ESTE DOR DE TINE ....
De ce ai aparut sa ma faci sa sper din nou ca apoi sa ma intorc la vechea mea concluzie: ca nu am noroc, ca nu merit nimic bun... ca a iubi e inngeresc dar capul de betie ma doare..si ca dragostea nu are structuri...
Ne-am cunoscut la un club drag mie ( si tie , sper ) cand m-ai invitat sa bem un shot si cand m-ai facut sa cred ca numai noi doi suntem si ca nu conteaza nimic altceva ... energia ta, pofta si pasiunea, relaxarea cu care vorbeai despre tot. Apoi am continuat cu un pahar de vin la tine acasa si cu o discutie lunga cu tine ma simt " eu". La fel si saptamana urmatoare dupa care a ramas sa vorbim... de atunci astept in fiecare secunda sa sune nenorocitul de telefon. Da, exista ceva bun in toata povestea asta faptul ca m-ai invatat sa beau vin. Si desigur ceva prost faptul ca in fiecare seara adorm cu gandul la tine si ca in fiecare dimineata ma trezesc cu gandul la tine... sunt sigura ca nu nu faci aceelasi lucru dar in viata de cele mai multe ori unul pierde si altul castiga este ca in tenis. Nu exista egalitate...
Ce am scris aici nu este pentru tine, este pentru mine poate asa voi reusi sa te uit si sa nu mai ma intreb " oare ce mai faci"..
Oare este randul meu sa te invit la un pahar de vin ?! si sa devenim ca el pe masura ce trece timpul ...
 Lui M din partea Catalinei

http://www.youtube.com/watch?v=W1r_nUGIzSU

Tip de la metrou.‏

Sambata, 24 noiembrie. Aproximativ ora pranzului. Metrou Grozavesti. Tip dragut, imbracat in palton negru. Ca un adevarat gentleman, ai deschis tu usile la metrou si m-ai lasat pe mine sa intru prima. M-am asezat, si ai venit langa mine. Am coborat la Unirii impreuna si am mers umar langa umar prin tot pasajul. Am luat amandoi acelas metrou si am coborat la Universitate. Te-ai intalnit cu cineva acolo, insa la un moment dat te-am pierdut. Stiu ca a trecut ceva timp, insa iti mai amintesti?
Tipa roscata, cu caciula turcoaz si ochelari.
Cateodata imi revine in amintire timpul petrecut la Bucov, si primul sarut din club A...Amintiri indepartate, aproape ireale... Toate emotiile, sentimentele si povestile petrecute in tot acest timp par a se desprinde dintr-un roman citit intr-o alta viata...
  Nu mai recunosc nimic. Ma uit la fotografii si nu sunt eu, ci doar o proiectie a mea.  Senzatia ciudata de deja vu ma insoteste aproape in fiecare loc, in fiecare colt de spatiu...Oare am mai fost aici? 

    Suntem atat de subiectivi!! Realitatea ne-o cream singuri, mintea proceseaza numai ce vrem noi sa proceseze...Realul devine ireal in timp, amestecand dorintele noastre cu fapte petrecute iremediabil de concret. Tu chiar ai fost real? Da...altfel inima mea nu ar raspunde cu un astfel de impuls, atentionandu-ma parca de aberatia intrebarii...
   Ai fost real si stiu exact ce ai reprezentat pentru mine dar....nu te cunosc, nu stiu cine esti... Probabil niciodata nu te-am cunoscut! Inima mea s-a hotarat si nu s-a mai razgandit indiferent de conditii si de imprejurari. Nimic nu a mai contat...Micile mele revelatii, treziri din visare si din norul  alcoolizant de dragoste in care ma aflam nu au avut niciun rezultat...
   Totul a trecut, totul s-a transformat in TRECUT... un trecut relativ...pentru ca timpul este doar un sentiment.
    Am atatea lucruri sa iti povestesc, am asa multe lucruri pe care as vrea sa ti le infatisez...pentru ca pentru prima data in viata mea comuna, in lumea mea mica, realizez ceva si sunt mandra de mine! Complexele au disparut, singuratatea nu mai are un contur vizibil si ceea ce este cel mai important...Scriu!! In sfarsit, scriu!!! Si vreau sa iti spun TIE toate lucrurile astea, si imi doresc sa vorbesc cu tine in timp ce lungim tacticos o ceasca de cafea si fumam o multime de tigari!!
   Dar acum inteleg...stiu ca nu as face decat sa te deranjez...sa-ti distrug linistea...Pentru ca ma innebuneste gandul ca TU ai uitat....Ai uitat de toti cei care au fost langa tine, care te-au iubit neconditionat, cei care te-au apreciat si cei carora le-a pasat de tine!!! Si trebuie sa te cert spunandu-ti asta!! Desi nu este asa, mi se pare ca tine de mine sa te fac sa-ti reamintesti!!! Pentru ca asa cum eu ma vad doar ca o proiectie in amintirile mele...asta esti si tu...o proiectie, nimic real, palpabil. Ne schimbam, ne modificam, ne evaluam constant, gandim fara incetare si ceea ce suntem astazi, nu vom fi si maine....

Si uite asa, cred ca am disparut amandoi...am mers pe un drum si ne-am pierdut usor intr-o ceata deasa. Oare unde te afli acum, oare cine esti si ce lume te inconjoara?

pentru Serban, 1 decembrie, undeva spre dimineata, pe Academiei‏

Te-am cules pe Academiei si te-am dus sa bem o cafea in Control dar te-am lasat balta acolo, cu hiturile romanesti cu tot. M-am speriat chiar si de infima posibilitate ca as putea sa te plac si am sters-o, prin multimea din club, printre beculete si oameni care se simteau ca in adolescenta, spre iesire.

Acum ca stiu ca nu-ti plac nici zuchinni, nici vinetele, aproape ca imi pare rau ca te-am lasat cu ochii in soare. Dar na, sunt usor de gasit :-)

Oana

20 nov. 2012



Băiete drag, m-am săturat să aud de la alții de tine. După atâtea luni de liniște tot nu trece zi să nu mă întreb dacă ești bine. Dacă ți-e bine. Dacă regreți câtuși de puțin că ne prefacem că nu ne știm. Ba, mai rău, că nici nu ne interesează că celălalt există. Poate că sună ca o replică dintr-un film prost, dar chiar îmi făcea plăcere să-mi spui și cel mai neînsemnat lucru care ți se întâmpla. Mă bucura să îți fiu prietenă aproape la fel de mult cum îmi tresărea inima când amândoi uitam că nu avem voie.
Nici nu mai știu cât a trecut. Pare să se fi scurs cea mai absurdă eternitate din ultima seară în care ne-am vorbit. Mie îmi lipsești enorm, dar, dacă mă gândesc mai bine, îmi lipseai și când petreceam minute în șir nas în nas, zâmbindu-ne neputincios pe câte o canapea incomodă. Sper ca într-o zi să-ți faci curaj de o explicație. Și sper că ești fericit cu alegerea pe care se pare că ai făcut-o în final. Presupun că îmi vei lipsi mereu.

MM.

16 nov. 2012

Imi placea sa vorbesc cu tine

 Doamne, cat imi placea! Abia asteptam sa ajung acasa de la scoala, nu-mi doream decat sa se termine orele mai repede. Imi pare rau ca desi ai incercat, te-am refuzat. Sa fiu sincera, imi era frica ca n-o sa iasa bine, ca nu e momentul, ca nu eram noi potriviti impreuna. 

Ma uit in urma, printre amintiri dragi si recunosc ca am gresit. Si cat imi pare de rau ca acum ar fi putut sa fie altfel, sa fim impreuna, sa vin la Bucuresti special pentru tine, sa vii acasa special pentru mine. Sa fiu fericita ca intr-o lume atat de nebuna, eu te-as fi avut pe tine si mi-ar fi fost de ajuns. Acum esti cu altcineva, poate fericit, poate nu, n-am de gand sa intervin. Nici intr-o mie de ani n-as interveni, chiar daca ma doare ca te-am pierdut. Un lucrur stiu sigur, ca noi doi impreuna ar fi fost o experienta minunata si e vina mea ca am omorat orice sansa. 

Imi pare rau pentru tot. Sa stii ca mi-ai dat putin viata peste cap la vremea respectiva, iar acum, tu esti motivul pentru care stau si scriu toate prostiile astea in miez de noapte, pe care nu stiu daca o sa le citesti vreodata.

Sper ca esti fericit cu ea.

15 nov. 2012

Imi amintesc de tine, barbos frumos pt care eu am fost o "prima vedere".

Imi amintesc amuzata de reticenta mea badarana cand m-ai contactat in mediul virtual - ah, cum va avea sa se schimbe asta dupa ce am avut si eu "o prima vedere a ta" la acel concert. M-ai dat fiinta peste cap, m-ai facut sa-mi clocoteasca sangele, m-ai alienat de alt suflet care ma iubea - TU, amic cu beneficii gone wrong.
Imi amintesc ca ti-am scris acum aproape 2 ani aceasta delirare intr-un acces de (confuza) indragostire:

"Scrisoarea asta este despre ideea mea de <a disparea>, de <a inchide cercul dupa concertul X> si toate echivalentele pe care le-am mai spus, dar nu mi le mai amintesc.

 Sunt confuza in ceea ce te priveste. In mod normal nu ar trebui sa caut si sa cer explicatii, m-am bagat singura in asta si am cam stiut in principiu la ce sa ma astept. Insa, niciodata, dar niciodata (yes, it’s a warning, women are capable of doing everything [or at least I am] in order to achieve their goals) sa nu crezi pe bune o femeie care iti spune <ok, but I JUST want to be friends with benefits with you, I swear> because that’s just so science fiction.
Partea pozitiva a problemei este ca inca eu sunt cu picioarele pe pamant si cu inima in piept  {nota din prezent: nu, nu eram!} (ce-i drept incep sa dau erori, but this will be analyzed later on), si de accea vreau sa ma lamuresc, pana nu ma dezintegrez. Am ales metoda scrisului, mai buna decat sa ma balbai sau sa ma pierd conversational (asa cum am patit saptamana trecuta miercuri) {nota din prezent: pentru ca esti (sau cel putin erai) maestrul absolut al devierii subiectului}.
 Si de-amu incolo sper sa fiu cerebral enough to explain my issue at its best.
 Problema mea e ca te porti prea frumos cu mine, in momentele noastre de <interactiune>, si lucrul asta nu il inteleg. Perceptia mea asupra one night stand-ului/ benefits-urilor, asupra interactiunilor de natura amoroasa intre persoane care nu se iubesc simt nimic unul pentru celalalt era de natura mai rece. Tu fiind prima mea experienta <extrasenzoriala> m-as fi asteptat la mult mai putin, la ceva de genul <now we do it, then you get the hell out of here, and see you some other ocasion> + beer meet. Insa nu a fost asa, which shocked me, lumea ar avea nevoie de mai multe exemplare de barbati de genul tau {nota din prezent: nu, nu ar avea nevoie}. Ma simt mult mai <iubita>, apreciata, you_name_it, only in those particular moments, decat m-am simtit cu X, care cica ma iubea de nu mai putea. Pot sa zic ca te apropii cam mult de ceea ce am experimentat cu Y, and that’s scary (again, ma refer stict la modul de desfasurare al intimitatilor…). Sunt uimita de faptul ca poti sa tratezi astfel o femeie pentru care nu simti nimic, and the thought of  <what woulud’ve been if he really cared> imi provoaca erori. Nu stiu daca iti amintesti, dar pe la inceput cand probabil <ma vanai> ti-am zis ca nu ma pot orizontaliza fara sa simt. Which I do, but not that way yet, lucru care ma surprinde, I should’ve cracked already (but I guess that’s good for me, nu mai pot fi <doborata> atat de usor) {nota din prezent: asa se mint femeile pe ele} . E logic ca tin la tine, cateodata erorile = ma ia cu puls accelerat cand ma mai gandesc la tine, insa trece si se stinge in secunda in care te vad (which is weird, ar terbui sa se agraveze). Te-as pupa tot, te-as sufoca intr-un bear hug, n-o sa mint, era de asteptat, mor femeile dupa tine de parca ai avea SIDA, nu ? :P. Dar imi face bine asta, spun sincer, and I thank you for letting me discharge my <demons>. Filozofia ta este alta, stiu, dar eu daca nu simt, nu sunt om - fuck the cerebral. Daca ma voi indragosti (in that way) I’ll live with it (sa iubesti pe cineva nu implica neaparat reciprocitate, right?), si la un moment dat daca ar fi sa imi fie rau, ma voi retrage {nota din prezent: nu m-am retras, prostuta de mine}. De aceea vreau sa te rog sa te porti cu mine cat mai natural, asa cum simti tu, sa nu incerci sa ma menajezi de teama ca ma ranesti, ca nu merge, it’s even worse and annoying. Rugamintea asta vine si cu un request : sa te gandesti bine, si sa imi spui exact (daca poti) cum ma vezi, care este perceptia ta asupra mea, daca simti ceva, ca sa stiu cum sa interpretez lucrurile de acum inainte si cum sa ma port. Ofer sinceritate (orice schimbare emotionala la mine va fi anuntata) {nota din prezent: nicio schimbare emotionala nu a fost anuntata} insa cer acelasi lucru in schimb.
  Si parca ar mai fi atatea lucruri de zis, despre cum eu nu sunt vulgara and I’m far beyond what you’re able to see, despre cum o relatie se poate construi - nu doar apare persoana Z si spui “asta-i frate“ , dar deja m-am cam pierdut si nu mai pot gandi. Poate in episodul urmator."

Si daca nu erai tu, poate ca as fi ramas inca un copil naiv. Si nici nu ar fi fost atata suferinta in sufletul meu si al lui Y. Sper sa iti gasesti calea si sa iti deschizi inima, fiindca pentru mine esti un autist emotional. Te anunt ca m-am regasit cu Y si suntem fericiti.

I.


 

Atentiune, atentiune!!

Se cauta: tip inalt cu ochi caprui inchis, imbracat in haine largi (ca de rapper) care a coborat azi, 14 noiembrie, in jur de ora 8 30- 8 35 la Victoriei, pe magistrala Berceni-Pipera. Purta geaca neagra de la Little Big, pantaloni largi gri, adidasi si sapca neagra. Avea in mana o agenda deschisa la culoare. Era insotit de un domn mai in varsta cu care a si coborat.

Cine il cauta: bruneta cu parul scurt si ochelari. Purta bluza alba, esarfa maro. Avea in mana o geaca verde si o geanta neagra si asculta muzica la casti.

De ce il cauta: Pentru ca a privit-o cu ochii lui patrunzatori pe parcursul a 3 statii  si acum se gandeste intruna la asta.
Concluzie: Daca aveti informatii despre cine e, unde se poate gasi aceasta persoana, va rog dati de stire la daniela.a.costache@gmail.com. Iar ca sa putem afla informatii, trebuie sa impartasiti cu cat mai multa lume aceste randuri, asa ca nu va sfiiti. 

Inchei cu speranta ca bunavointa voastra va face ca acesti doi oameni sa se mai intalneasca o data.

Multumesc anticipat tuturor!

12 nov. 2012

Gata, ajunge :)‏

... o incheiere, "gata, ajunge" de mult datoare unui inceput "la prima vedere" :)...
 
 
Nu ne-am fi potrivit, acum stiu.  Cand am alunecat atunci am avut convingerea ca nu vom fi niciodata impreuna.
Dar am fost nebun dupa tine. M-am torturat gandindu-ma ca si tu. Inconstient de increzator ca e timp. N-a fost si am platit ca m-am imbatat cu asta.
 
Ma mai uitam, si uneori o sa ma mai surprind, poate, uitandu-ma, dupa tine prin gara de nord ca un tampit. Sperante adolescentine. Ma gandesc uneori ce ne-am putea spune dac-am vorbi acum cu cartile pe fata. Mi-ar placea sa stam la un vin, s-avem o aventura de-o noapte. Sa stim. Sa te cunosc pe tine, de acum. Si gata, fiecare inapoi la viata lui. Vise. Inutil.
Dureroase clisee...ma doare uneori sa vad ca tresar observand o trasatura de-a ta la alte femei si identific raraitul tau bland in vocea altora.
Plimbarile prin herastrau au fost mult timp excluse pentru mine, mi-ai furat un pic din placerea asta :) iar la auzul numelui orasului tau uneori incepeam patrulari cu mintea-n nori:)
 
Si da, "acum spun" :).
De ce naiba te-ai intors brusc la mine atunci, in fata facultatii ? 
 
Nu, fara vin.  Sper sa nu te mai intalnesc vreodata pentru ca ma dor rau accesele astea de melancolie. Vei fi mereu al meu calcai al lui Ahile.
 
Gata, ajunge. Adio tie, celei care mi-a scapat :). 
 

6 nov. 2012

Fostului coleg cu drag‏

Foarte urat te-ai purtat.Dar cred ca vina a fost a mea, in fond nu ai 
vrut decat putina distractie.Si eu am vrut la fel, dar te-am cunoscut 
mai bine si ..nu am mai putut sate vad ca pe o chestiune pasagera.Stii, 
ai facut un accident amoros in lant. El ma iubea pe mine, eu pe 
tine.Stii ce m-a durut? Ca in ziua aia cand am trantit portiera masinii 
tale si am iesit plangand, nici un gest nu ai facut. Tu nu poti nici 
macar sa minti.Sa stii ca as fi preferat sa ma minti desi iti multumesc 
ca nu ai facut-o. Si mai tare m-a durut cand te-ai indragostit de tipa 
aia insipida. Si ea nici macar nu a incercat sa te vrajeasca. Si mai 
mult, nici nu ii place de tine. Asa meriti, sa patesti ce am patit si 
eu.Am suferit sa stii.Dar m-am schimbat.Poate daca m-ai vedea acum, 
te-ai razgandi. M-ai putea iubi , sa stii. Si mare placere mi-ar face sa 
te refuz. Sa trantesti portiera si sa nu vin dupa tine. Sau poate as 
veni.......

4 nov. 2012

Nu reusesc sa te uit !‏

      Nici nu mai stiu de cat timp nu am mai vorbit si nici macar de ce scriu asta ... aici. Am luat o decizie crezand ca asa o sa fie mai bine pentru tine, mi`a fost frica de fericire. Cred. Cel mai mult ma doare ca nu am apucat sa intalnesc persoana cu care am vorbit enorm de mult, despre orice, chiar daca nu trebuia sa o facem in modul ala.  Mi-ai promis ca putem fi prieteni, ca ne putem intalni macar 5 minute. Si te`am crezut, nu aveam motive sa nu o fac ... ai dat dovada de o rabdare incredibila in ceea ce ma priveste. Dar cred ca intr-o zi ai obosit si tu si de atunci tacere. Tacerea asta ma omoara, putin cate putin in fiecare zi, nu stiu ce sa fac si daca mai poate facut ceva, ma amagesc singur cu gandul ca si tu mai te gandesti la mine. 
   Am tot stat sa ma gandesc la ce ar putea reprezenta o metoda de a termina mesajul asta dar nu reusesc. Asa sunt eu, nu duc lucrurile pana la capat.