De data asta nu mai imi scapi.
30 iul. 2012
De data asta nu mai imi scapi.
Acum un an te vedeam in fiecare zi in metrou, mereu la aceeasi ora. M-ai
remarcat si tu si am continuat acest dialog al surzilor o perioada,
pana cand nu am mai putut sa imi incrucisez diminetile cu ale tale. Azi,
dupa un an, am revenit la programul normal. Si ne-am vazut din nou, in
acelasi loc, la aceeasi ora, cu precizia unui ceasornic elvetian.
Te-am văzut pe un 5 noiembrie călduros. Erai la colțul
facultății de sociologie din Cluj. M-am îndragostit de felul tău boem de a fi
încă din prima clipă. Ochii ăia
căprui și mari, zâmbetul ștrengăresc și mai apoi felul în care îți mușcai buza
de jos m-au durut fix în suflet. Drag erou bucureștean, te-am așteptat destul.
Azi îți spun adio. Sper că citești pe aici.
24 iul. 2012
Te-am vazut pe 21 iulie, sambata noapte la Arenele Romane, dansai langa
mine in fata langa scena, eu eram imbracat in alb. M-ai hipnotizat cu
parul tau lung, ramele tale rosii si miscarile pe care le faceai. Nu am
avut curaj sa-ti spun nimic. Sper doar sa te mai vad macar o data si nu
voi mai rata sansa de a dansa cu tine. In orice caz nu te voi uita prea
curand.
23 iul. 2012
Esti frumoasa ca o stele, Tu mi'ai rupt inima'n doi.
Toate sufletele mele. Bate pentru tu si noi! :)
La mijloc de codru des
Toate pasarile ies,
Din huceag de alunis,
La voiosul luminis,
Luminis de lânga balta,
Care-n trestia înalta
Leganându-se din unde,
Toate sufletele mele. Bate pentru tu si noi! :)
La mijloc de codru des
Toate pasarile ies,
Din huceag de alunis,
La voiosul luminis,
Luminis de lânga balta,
Care-n trestia înalta
Leganându-se din unde,
Si de luna si de soare
Si de pasari calatoare,
Si de luna si de stele
Si de zbor de rândunele
Si de chipul dragei mele .
Ravasul tricoului meu
"tricoul tău, cel cu două cuvinte monosilabice inscripţionate
suficient de vizibil încât să le citesc în beznă şi de la o distanţă
considerabilă, vorbea de la sine. dar cine şi-ar mai aduce aminte
frânturi dintr-o discuţie purtată într-o atmosferă şi mai zgomotoasă
decât cea a unui festival? eu am făcut-o după prea multe zile. şi să-mi
fi amintit şi mai multe, acolo nu aş fi putut să-ţi vorbesc despre
nimic. inconştient poate de asta nici n-am făcut-o. dar ştiu că, în
mulţimea colorată, ai remarcat ceea ce purtam peste rochie. ai zâmbit
când am trecut prin preajma ta în drum spre scena. poate, la următorul
concert, îmi vei zâmbi mie, nu tricoului. "
fata care aducea un omagiu celor de la pink floyd
fata care aducea un omagiu celor de la pink floyd
16 iul. 2012
Vreau sa-mi dai un semn
De fiecare data cand ma uit la tatuaj ma gandesc la
tine.
Incerc sa ma abtin si totusi gandul imi fuge la tine.
Imi place de tine si imi place tatuajul ce mi l-ai facut.
Cred ca ai rade daca ai stii ca ma gandesc altfel decat (probabil) te gandesti tu la mine.
Daca mi-ai da un semn…Nu!…Vreau sa imi dai un semn!
Incerc sa ma abtin si totusi gandul imi fuge la tine.
Imi place de tine si imi place tatuajul ce mi l-ai facut.
Cred ca ai rade daca ai stii ca ma gandesc altfel decat (probabil) te gandesti tu la mine.
Daca mi-ai da un semn…Nu!…Vreau sa imi dai un semn!
13 iul. 2012
la traversare...
=============================
Te-am vazut saptamana asta, marti, pe la 7 dupa amiaza, asteptai sa traversezi pe Magheru, la Scala (parca?). Aveai un tricou cu dungi, fumai ;), jeans, inel & bratara pe mana stanga. Eu eram in taxi, vag plictisita si roscata. M-am uitat atat de insistent la tine, ca mi s-a parut ca m-ai observat si tu.
===============================
12 iul. 2012
Nimic nu e intamplator
...fiecare pas pe care l-am facut inainte de tine, a fost un pas in directia ta. Fiecare alegere, fiecare greseala, fiecare zi in care am plans, am ras...totul m-a pregatit pentru tine , ca tu sa ma ai cu lectiile invatate, ca eu sa fiu cea mai buna varianta a mea...pentru tine.
Metroul era vechi
Era intr-o dimineata, parca acum un an. Ai urcat la Dristor (sau ai coborat) intr-unul din metrourile vechi ce duc spre Unirii. Te-ai asezat pe unul din scaunele din margine, de langa usa, fix in fata mea. Erai bruneta si purtai cred o bluza inchisa la culoare. Erai foarte expresiva si la fiecare lucru pe care-l vedeai strambai putin ba din nas, ba din obraz, mai inchideai un ochi. M-a amuzat putin. Te-ai uitat fix in ochii mei pt cateva secunde si am inlemnit. Parca asteptai sa zic ceva, dar eu am pastrat o tacere profunda, acum regret. In caz ca-ti aduci aminte, sunt tuns scurt si am barba.
11 iul. 2012
10 iul. 2012
The Butterfly Effect
The Butterfly Effect = "Un fluture bătând din aripi undeva în Europa poate declanșa o tornadă în Texas."
Primești
o temă la una dintre materiile de la facultate. Îți alegi un subiect.
Nu e fezabil. Alegi altul, la întâmplare și fără a te gândi prea mult.
Necesită muncă de teren. Ți-e lene. O amâni până în ultimele săptămâni.
Poți alege mai multe locuri în care să mergi. Un coleg îți sugerează
unul dintre ele. Într-un final alegi să mergi și acolo. Te plimbi și
lucrezi (mai mult te plimbi). Colega de proiect începe să facă poze. Un
tip cere una. Conversație scurtă și pleci. Muncă și plimbare din nou.
Ești nevoită să pleci. RATB - același tip în spatele tău.
În urmă cu o lună nu conta pentru tine. Nu avea cum să o facă
pentru că nici nu știai că există. Era mai puțin decât nimeni. Nu era.
Acum
e cineva. Un nume, o sumă de calități și defecte, un el la care te
gândești. Cunoști amintiri noi, gesturi noi, care nu-ți aparțin.
Istoria oamenilor tăi devine mai bogată.
O profesoară îți dă o temă și apoi ești lângă el. Asta numesc eu Butterfly Effect.
9 iul. 2012
Țigara de după.
Mi-e dor de tine. Dar pentru că sunt prea mândră să îți spun asta față în față, am decis să o fac aici. Două luni în care nu am vorbit, par o viață întreagă. Mi se strânge stomacul când mă gândesc la ce era înainte. Cât de complicat erai și cât de complicat era totul. Mi se părea că nu o să te înțeleg niciodată. Și parcă te înțeleg atât de bine acum.
Mi se pare că toată povestea asta a fost în capul meu, așa de îndepărtat și ireal pare totul. Dar știu că m-ai iubit, în felul tău ciudat. Știu că luptai cu tine să nu fie așa, știu că ți-a fost frică să mă iubești și că ai încercat să mă îndepărtezi. Și te-am lăsat. Pentru că îmi era și mie frică. Și pentru că atunci nu știam ce altceva să fac.
Nu ne-am sincronizat de prea multe ori iubirea asta. M-am luptat mult. Și cu mine și cu tine. Poate și tu te-ai luptat cu proprii tăi monștri. Dar eu am obosit să alerg după tine. Așa că am plecat, tocmai când ne apropiasem mai mult. A fost cel mai greu lucru pe care l-am făcut.
Ziceam că îmi e dor de tine. Îmi e dor de fiecare clipă în care am stat lângă tine și ți-am ascultat poveștile, îmi e dor de primele zile când mă fascinai total și mă intimidai și nu știam ce să-ți zic. Îmi e dor de zâmbetul ăla al tău, pe care mi-l arătai numai mie (sau mă rog, așa îmi plăcea să cred), ochii în care dacă te uitai atent vedeai toată tristețea din lumea și toată incântarea. Și parfumul tău hipnotizant. Mereu o să-mi amintească de tine.
Îmi e dor de sfaturi și certuri și împăcări, de destăinuri și regrete. Acum nu mai regret nimic. Oricum nu mai are niciun rost.
Să știi că încă te iubesc. Și probabil o parte din mine o va face mereu. Aștept să ne sincronizăm din nou. Sigur ăsta nu are cum să fie sfârșitul.
Mă duc să-mi fumez țigara.
Poza e de aici: chasingmywonderland.tumblr.com
8 iul. 2012
Royksopp - Bestfest
Te-am vazut la Bestfest la
concertul Royksopp, de fapt ne-am vazut pt ca si tu m-ai observat. Erai
cu mai multi prieteni si aveai un tricou alb, conversi rosii si barba :)
Ai facut poze aproape tot timpul. La un moment dat chiar ne-ai
fotografiat pe mine si prietena mea. Am vrut sa te rog sa ne dai poza
dar din diferite motive n-am facut-o si acum imi pare rau. Daca vezi
asta, astept sa-mi trimiti pozele
Sper sa-ti spun intr-o zi asta
Am inceput sa scriu cu scopul de a ma goli de gandurile astea. Dar
habar n-am ce sa scriu. Ai scos din mine tot ce era mai bun (desi nu
stii asta, dar o sa afli, iti promit), dar in acelasi timp ma simt ca o
maniaca. Ma distrugi si reconstruiesti cu fiecare gest pe care il faci.
Si tu nici macar nu stii... nu ştii... dar hai sa o luam altfel.
Cand
ai preferat-o pe ea, sau in sfarsit, cand o preferi/o vei prefera pe o
ea oarecare, nu m-am gandit/o sa ma gandesc ca esti un nemernic fiindca
nu alegi pe cineva care te iubeste etc. etc. (nici macar nu ti-am spus
expres asta). O sa ma gandesc ca am petrecut un an jumate gandindu-ma
zilnic la tine. Si ca, bai, am muncit sa construiesc prietenia asta cu
tine. Sa inventez
pretexte sa ma vad cu tine. Am cheltuit ceva bani pe casetutele alea de
machiaj, pe balsamul de par, pe parfum şi pe factura la
telefon (ca na, esti pe alta retea). Am pierdut ore in sir gandindu-ma
unde si cu cine esti si sa scriu despre tine. Sa ma hotarasc ce sa-ti
spun si sa ma ingrijorez cand nu raspundeai (nu de faptul ca ai fi avut
ceva cu mine, ci mi-era frica sa nu ti se fi intamplat ceva). Sa ma rog
noaptea pentru tine si pentru ai tai mai mult decat pentru mine si ai
mei. Sa incerc sa-ti dau totul, sa stiu ca eram (sunt) in stare sa-mi
dau si viata pentru tine. Si o sa-ti spun clar ca m-ai iubit, am simtit
asta, n-a fost in mintea mea. Privirea aia, despre care am mai scris
aici, n-o s-o uit niciodata (spre deosebire de tine). M-ai iubit, fara
sa-ti dai seama poate, doar ca problema ta e ca uiti repede. Si imi dai
impresia ca ma minti si...
2 iul. 2012
Te-am cunoscut la BCU, aveam amândoi locuri în sala 5 de la etajul
2. Prima oara când te-am zărit era într-o sâmbătă ploioasă, avusesem
examen dimineața, și ațipisem la prânz pe birou. Mă trezise blitzul de
la aparatul tău cocoțat pe stativ, aveai locul în spatele meu și făceai
poze la paginile unei cărți. Te văzui doar cu coada ochiului, mă uitam
la stativ să-mi dau seama cum îmi montez propriul aparat pe stativul
meu, fiindcă nu știu să-l folosesc.
În altă zi, te așezaseși în fața biroului meu, și
atunci am avut ocazia să-ți observ părul brun și creț, nasul acvilin,
barba dezordonată, degetele lungi și fine ca să-i justific lui Cupidon
de ce mi-ai căzut cu tronc. La plecare, ți-am ținut ușa până să ajungi
la ea, mi-ai șoptit un "mulțumesc" dulce ca o bezea, iar eu mi-am întors
capul iute, să nu-mi furi și zâmbetul de pe buze. Au mai urmat priviri
vigilente, mutuale și prelungi aruncate unul altuia, sau priviri fugare
pentru a ne studia la rece, pentru ca ele să se preschimbe în zâmbete
prietenoase la următoarele revederi. În cele din urmă, mi-am făcut curaj
și te-am abordat pe hol în speranța că ne vom mai întâlni, iar câteva
săptămâni mai târziu mi-ai relatat că n-ai mai trecut fiindcă nu te mai
ajutau cercetările de la bibliotecă. Mă oferisem să te ajut eu cu partea
scrisă dacă nu mai aveai timp, și mi-ai spus că îți pot da id-ul meu
sau să lăsăm soarta să decidă următoarea noastră întrevedere. Alesesem
prima variantă, însă nu schițai nici un gest de a scoate carnețelul din
bocceluță și ți-am zis încurcată "păi, n-aș vrea să te mai rețin"
și ți-ai luat picioarele la spinare. Am alergat după tine ca fraiera și
ți-am dictat id-ul meu, pronunțându-mi numele rârâit, și mi-ai spus
depărtându-te "o să fim amici tare drăguți". Nu mi-ai spus cum te cheamă. Atunci a avut loc ultima întrevedere.
Vreau să-ți spun că m-ai făcut să mă simt tare
drăguță fiindcă niciodată nu am fost machiată și aranjată la patru ace
atunci când te întâlneam la BCU. Cum mă simt acum sau ce cred nu
contează.
Habar nu ai cat te iubesc
si
cat de greu mi-a fost sa te vad astazi plecand, pe aeroportul ala
aglomerat si rece, urat de rece. Plin de
chipuri obosite, intunecate, multe...prea multe chipuri. Prea multi
nervi, prea multe plecari si prea multe bagaje. Stii cat urasc locurile
aglomerate... Era pe acolo o bunica (sau poate mama, n-am inteles bine)
care intreba pe oricine ii rasarea in cale cum poate prinde din urma pe
cineva care deja plecase catre poarta. Uitase ceva (nepotul, sau fiul);
femeia avea in mana o cutiuta decorata cu floricele roz. Micul pachet pe
care il uitase el, oricine ar fi fost. A intrat in vorba cu mine femeia
asta (cat erai tu la ATM), dar cred ca am fost destul de rece. Cumva,
se frangea ceva in mine vazand-o, dar astazi nu mai puteam sa empatizez
cu dramele si tristetile altora. Azi chiar nu. N-am putut...eram prea
trista pentru mine insami. Acum ma simt un pic vinovata, am raspuns cu
un zambet formal si rece incercarii ei de a lega o conversatie. Dar...in
momentul ala chiar nu-mi putea pasa de altcineva, in mintea mea eram
doar
noi.
Dar nu conteaza. Nu conteaza ca a fost
dureros sa te vad plecand, stiam ca va fi asa. De altfel, sunt obisnuita
cu durerea, am dezvoltat un fel de imunitate la ea. Si mesajul asta nu
vrea sa te intristeze.
Pentru ca, pana la
urma, nu avem de ce sa fim tristi, Ne-am gasit. Cred ca asta era partea
grea...dar ne-am gasit. Cumva, fix cand probabil amandoi credeam ca
oamenii nu mai iubesc asa cum iubim noi, si ca suntem niste indivizi
outdated tocmai pentru ca avem astfel de inchipuiri legate de
iubire...cumva, fix acum ne-am gasit. De fapt nu, e drept ca ne-am gasit
mai devreme. Doar ca acum suntem si aware ca ne-am gasit. Vezi,
laitmotivul e asta cu "ne-am gasit". Pentru ca inca mi se pare...de
necrezut. Fantastic.
Asa ca nu avem de ce sa
fim tristi. Asta e, suntem doi tacaniti indragostiti. Cred ca suficient
de indragostiti, puternici si curajosi incat sa incercam
sa facem treaba asta sa mearga. Stii bine ca...this is the first time
it actually feels right. Adica...nah, de fapt nu mai am ce sa iti
explic. E cam de ne-explicat ce, cum si de ce s-a intamplat. Tot ce stiu
este ca n-am mai trait ceva la fel de frumos. Si n-am simtit ceva la
fel de...powerful. Si cand erai aici...parca mi-era sete de tine. Sau
ceva din categoria asta... aveam nodul ala cretin in stomac si starea
aia idioata de anxietate atunci cand nu eram cu tine. Dar totul se
linistea cand te vedeam. Well, that's why I keep saying you're my zen
place :)
Stiu ca va fi greu...daca aveam atata
nevoie de tine cand erai aici, mi-e usor sa-mi imaginez ca vor fi
momente cand am sa simt ca o iau un pic razna. But I'll hang in there.
Pentru ca acum ma simt iubita. Si cumva...taken care of. Mmm, n-am fost
niciodata foarte conventionala si nu prea am simtit nevoia sa...be taken
care of. Dar tu...well, nu prea stiu cum sa explic nici
asta. Tu ai spart ceva ziduri, dar nu esti un intrus. Si cumva incepe
sa imi placa sa stiu ca sunt importanta pentru cineva.
Of...o
sa iasa bine :) Ne iubim prea mult, nu are de ce sa nu iasa. Am sa fiu
aici, iar data viitoare cand ne vedem, poate peste un an, poate peste
jumatate...am sa te astept la aeroport si am sa te strang in brate de-or
sa-ti sara ochii din cap :D
Oricum esti tot timpul cu mine. Azi am mancat chinese (it soothed my semi-broken heart :D)
si m-am gandit ca ar fi fost frumos sa mancam impreuna. Si parca erai
acolo...M-am uitat prin cartile de la tine si parca te-am auzit spunand
"sa incepi cu biografia aia a lui Feynman, este super-tare! daca iti
place BBT, sigur iti va placea si asta!". Cu ea voi incepe, sa stii :)
Si acum vad ca ti-ai uitat una dintre
cutiile cu pastilute mentolate la mine. E aici, pe masuta de cafea pe
care statea aseara laptop-ul. Iar eu stau pe canapea. Aia micuta si
simpatica. Beary the Bear e si el aici, langa mine si ma sustine in
aceasta perioada dificila. Sa stii ca nu ai de ce sa fii gelos pe el, e
un ursulet de plus gay (he hasn't come out of the closet yet, se pare ca
si lumea plusurilor e destul de judgemental).
Ei...suntem
oricum amandoi obisnuiti sa fim singuri. Si de fapt, acum nu mai suntem
singuri. Doar vom trai...departe unul de celalalt. Dar nu cred ca ne
vom mai simti singuri, nu avem de ce :) Cumva...parca ti-ai scrijelit
numele si o parte din fiinta ta in mine, in pielea mea. Privesc catre
mainile mele si nu le mai pot vedea altfel decat legate de tine; esti
aici, langa mine, te privesc si...we're holding hands :) Si mi se pare
ca n-a fost niciodata altfel.
Asa ca vom
rezista. Cum ti-am mai spus, sa ai
grija de gropita din obraz si sa zambesti mult. I wanna know you're
happy. Daca tu esti trist si eu sunt trista. Si n-are niciun sens, nici
cuantic, nici economic - our happy muons would decay to sad electrons
(so our emotional atoms would get all messed up); or otherwise we'd make
a total waste of resources and our emotional economy would fail
shamefully if we were both unhappy.
Hugs and kisses. Esti cea mai frumoasa parte din mine si te iubesc.
P.S.:
asa ca ne vedem - voi spune - in scurt timp (va trece repede, ai sa
vezi). Iar de vorbit vom vorbi tot timpul :) si te rog eu mult, dar mult
de tot: nu mai bea atat de multa cola. Try water, or Nestea :D"
Faptul de a te indragosti intamplator de oameni pe care nu-i cunosti are
ceva premeditat in el si ceva melancolie si putin dramatism...asta
mi-am dorit eu: sa-l intalnesc pe barbatul din vis printre straini, in
mijlocul strazii, pentru ca, eu cred, acolo e domeniul sanselor pe langa
care am trecut si le-am ratat dar si cel al fericitelor rasturnari de
situatie sentimentala, ca-n filmele americane...Ei bine, am decis sa nu
te mai privesc ca pe un obiect pretios pe care nu-ndraznesc sa-l ating
de cand te-ai uitat fix in ochii mei fara nicio expresie; am crezut ca o
sa treci peste mine, nu aveai nici cea mai mica intentie sa ma ocolesti,
a trebuit sa ma lipesc de zid ca sa-ti fac loc. Ce straniu m-am simtit,
ireala, ca o stafie! M-am gandit ca probabil era un indiciu din partea
ta sa nu te mai fixez atat de mult cu privirea
pentru ca in lumea ta eu nu exist. Ai dreptate, tot asa nici eu nu te
vad de fapt pe tine ci doar barbatul sobru din visul meu, cel care in
realitate nu exista...Asa ca n-am sa te mai privesc cu insistenta
niciodata, doar uneori, pe furis, dar tu uita-te, azi, la mine, cu
aceeasi raceala, poate ca maine nu ne vom mai intalni deloc...
Abonați-vă la:
Postări (Atom)