Nu ne-am fi potrivit, acum stiu. Cand am alunecat atunci am avut convingerea ca nu vom fi niciodata impreuna.
Dar am fost nebun dupa tine. M-am torturat gandindu-ma ca si tu.
Inconstient de increzator ca e timp. N-a fost si am platit ca m-am
imbatat cu asta.
Ma mai uitam, si uneori o sa ma mai surprind, poate,
uitandu-ma, dupa tine prin gara de nord ca un tampit. Sperante
adolescentine. Ma gandesc uneori ce ne-am putea spune dac-am vorbi acum
cu cartile pe fata. Mi-ar placea sa stam la un vin, s-avem o aventura
de-o noapte. Sa stim. Sa te cunosc pe tine, de acum. Si gata, fiecare
inapoi la viata lui. Vise. Inutil.
Dureroase clisee...ma doare uneori sa vad ca tresar observand o
trasatura de-a ta la alte femei si identific raraitul tau bland in vocea
altora.
Plimbarile prin herastrau au fost mult timp excluse pentru mine,
mi-ai furat un pic din placerea asta :) iar la auzul numelui orasului
tau uneori incepeam patrulari cu mintea-n nori:)
Si da, "acum spun" :).
De ce naiba te-ai intors brusc la mine atunci, in fata facultatii ?
Nu, fara vin. Sper sa nu te mai intalnesc vreodata pentru ca ma
dor rau accesele astea de melancolie. Vei fi mereu al meu calcai al lui
Ahile.
Gata, ajunge. Adio tie, celei care mi-a scapat :).
:)
RăspundețiȘtergerenu functioneaza...:)
normal ca nu...
RăspundețiȘtergereincercarea...
RăspundețiȘtergere:)
continua...:))
RăspundețiȘtergeremda... moarte n-are :)
RăspundețiȘtergeretrebuie sa crezi ca sa functioneze:P
RăspundețiȘtergere